UMBRA CAPTIVITĂȚII

©Pintura de Richard Diebenkorn.

UMBRA CAPTIVITĂȚII

Umbra timpului e propria captivitate, dezastrul mereu aproape de tandrețe, cu durele butoniere-ale nopții în piept. Ochii atârnă de praful străzii: sensul vieții ni se estompează, cu excepția nopții care ne-acoperă visul. Urăsc pasărea-aceea care-mi galopează prin frigul fierbinte al porilor. (Deşi nu păstrez remuşcările acelui tremur al oaselor şi privirilor unui sicriu amar.) Uneori vreau numai să mă-ntorc la ochii mei.

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

SOMBRA DEL CAUTIVERIO

Es la sombra del tiempo el propio cautiverio, la calamidad siempre cerca de la ternura, los duros ojales de la noche en el pecho. Penden los ojos del polvo de la calle: se nos va apagando el sentido de la vida, salvo la noche que cubre el sueño. Odio aquel pájaro de galopes en el frío quemado de mis poros. (Aunque no guardo remordimientos de aquel temblor de huesos y miradas de un amargo ataúd.) A veces, sólo quiero regresar a mis ojos.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Richard Diebenkorn.

FRUNZIŞUL TIMPULUI TRECUT

©Imagen Pinterest

FRUNZIŞUL TIMPULUI TRECUT

Trecutu-i un trunchi de copac doborât...
(Mihai Beniuc)

E-aici mulajul în argilă a ceea ce mereu a fost pe moarte ca o ciudată pasăre de culoarea purpurie-a chitarelor; la unisonul - fără-ndoială - al unui noi veşnic, însă la timpul trecut. Tot ceea ce există pare ciudat în lumina timpului, fără ziduri care să ocrotească libertatea sau cineva care să scape de ruşine. În a doua zi a visului, umbra fără adăpost a unei lungi călătorii pe deasupra străzilor şi-a nopților rămase. Nu ştiu de-a fost apă ori spumă, toată marea în beznă sau numai ghimpi în memorie. Ori numai o siluetă otrăvită la geam.

Din volumul "VALLEJO DREAM" – 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

FOLLAJE DEL PRETÉRITO

El pasado es un tronco abatido de árbol…
(Mihai Beniuc)

Está aquí el molde de arcilla de lo que siempre estuvo muriendo como un extraño pájaro púrpura de guitarras; al unísono, - sin duda - de un nosotros eterno, pero pretérito. Todo lo que existe resulta extraño a la luz del tiempo, sin que haya paredes que protejan la libertad o uno se salve de la ignominia. Al siguiente día del sueño, la sombra sin refugio de un largo viaje y encima las calles y las noches quedadas. No sé si fue agua o espuma, todo el mar a oscuras, o sólo abrojos en la memoria. O sólo una silueta envenenada en la ventana.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

©Imagen Pinterest

CONŞTIINȚA MATERIEI

©Pintura de Richard Diebenkorn

CONŞTIINȚA MATERIEI

Apoi, carnea uscată şi adierea poveştii: în amintirea legendei păsărilor migratoare şi a acelei lacrimi de piatră de pe pleoape. Între ea şi tăciune - țipetele de nepătruns ale nopții. În brațele mele oarbe ceva a-ncetat să mai fie: certitudinea stropului de singurătate de la streşinile casei, iarna adâncă a harpoanelor în rărunchi, dilatatele muşcături de rouă. Din când în când, ulciorul sânului se curbează ca o fereastră mutilată de rugină. (În încuietoarea stricată a trupului, lumea întunecată a cenuşilor. Şi progresul nestingherit al fotografiei.)

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

CONCIENCIA DE LA MATERIA

Después, la carne enjuta y el soplo de la fábula: en la memoria la leyenda de los pájaros migrantes y aquella lágrima de piedra en los párpados. Entre la brasa y ella, los gritos insondables de la noche. Algo dejó de ser en mis brazos ciegos: la certeza de la gota de soledad en los aleros de la casa, el hondo invierno de arpones en los ijares, los dilatados mordiscos del rocío. De tarde en tarde, el tarro del pecho se curva como una ventana tronchada por la herrumbre. (En el broche destrozado del cuerpo, el mundo oscuro de la ceniza. Y la progresión indemne de las fotografías.)

Del libro "VALLEJO DREAM" - 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Richard Diebenkorn

TENSIUNILE NEBUNIEI

©Pintura de Krista Harris

TENSIUNILE NEBUNIEI

N-avem timp de pierdut
vorbind despre închiderea pământului şi
venirea zilei
(Vicente Huidobro)

La fel ca-nainte, cresc tensiunile aidoma râsului viclean al oțetului. Nimic nu s-a schimbat în canale, chiar dacă sunt mulți cei ce resping gheața putredă a urii. Eu doar număr ecourile ce urcă pe flacăra lumânării şi mă refugiez în basmul aducerilor-aminte. Când ne trezim din somn, hăul leşinurilor, chiar dacă ne-am irosit timpul vorbind păsăreşte. Şi-n vreme ce unii se ceartă, alții se gândesc la moşiile lor sau la vremea unei noi domnii.

Din volumul "VALLEJO DREAM" – 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

DISENSIONES DE LA LOCURA

No hay tiempo que perder
para hablar de la clausura de la tierra y la llegada del día
(Vicente Huidobro)

Igual que antes, crecen las disensiones como la risa sigilosa del vinagre. Nada ha cambiado en las cunetas, aunque existan muchos que reprueben la escarcha pútrida del odio. Yo sólo cuento los ecos que trepan a la flama del candil y me refugio en el cuento de las evocaciones. Después del sueño, el abismo de los aturdimientos aunque el tiempo se nos acabe en la jerigonza. Mientras unos pían, otros piensan en sus feudos, o en el día de un nuevo reino.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Krista Harris

DULCEA UMBRĂ

©Pintura de Gerhard Richter

DULCEA UMBRĂ

Dulce e umbra sub care toți se-ntâlnesc…
(César Vallejo)

În absurditățile lumii s-au adunat toate umbrele. Şi-i amară piatra ce ne loveşte palatul şi-i doliu tot ce ne-ajunge la ochi. Şi-i neagră cerneala ce curge din rană. Şi vrăjmaş e pumnalul de pulberi ce intră prin pori. Şi-i ferment tot noroiul în care cearcănele mele se joacă. (Undeva, într-un loc retras, vom da nas în nas cu iluzia, poate cu uitarea resemnată să nu fie semn rău. Întotdeauna va exista cineva în mila balsamului. A fi cerşetor e o condiție inexplicabilă.)

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

DULCE SOMBRA

Dulce es la sombra, donde todos se unen…
César Vallejo

En los absurdos del mundo todas las sombras juntas. Y es amarga la piedra que nos golpea el paladar y es luto todo lo que acude a los ojos. Y es negra la tinta que sale de la herida. Y es hostil el puñal de polvo que entra en los poros. Y es fermento todo el barro al que juegan mis ojeras. (En algún lugar remoto siempre tropezaremos con el delirio, tal vez el olvido resignado a no ser mal agüero. Alguien existirá siempre en la misericordia del bálsamo. Ser mendigo es una condición inexplicable.)

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Gerhard Richter

VREMEA CRUZIMILOR

© Pintura de Joan Michell

VREMEA CRUZIMILOR

But though kind Time may many joys renew,
There is one greatest joy I shall not know
(Vera Brittain)

Şi, deodată, absurdul salivei atârnând pe oglindă sau al dezamăgirii de după scuturarea prafului din pliurile melancoliei. Uneori cineva simte nevoia să se îndoiască de anumite comodități, să asculte şopocăitul agasant al păturilor; din când în când, să coboare în iad în timp ce-şi închipuie că se află în ținutul acela îndepărtat al copilăriei. Deschid ochii ca să văd nu lumina, ci nemiloasa hienă a trupurilor ce se pierd în noapte. Vremea cruzimilor e încă aici, dimpreună cu iluzia-i de părăsire. Chiar şi suspinul, credincios tovarăş de drum.

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

TIEMPO DE INCLEMENCIAS

But though kind Time may many joys renew,
There is one greatest joy I shall not know
(Vera Brittain)

Y de pronto, el absurdo de la saliva colgando del espejo, o del desengaño después de sacudir el polvo de los pliegues de la melancolía. A veces uno necesita desconfiar de ciertas complacencias, escuchar el murmullo avasallante de las cobijas; a ratos, bajar al infierno, mientras se piensa en ese país lejano de la infancia. Abro los ojos para no ver la claridad, sino la hiena despiadada de los cuerpos que se pierden en la noche. Aún está aquí el tiempo de las inclemencias y su delirio de abandono. Aún el sollozo como fiel compañía.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

© Pintura de Joan Michell

SURPLUSURI

©Pintura de Emile Nolde

SURPLUSURI

The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

În spatele idolilor, rumegușul în obișnuita sa formă sinistră. Dincolo de noapte se întind abisurile pline de fetișuri: oglinzile denotă o oarecare bucurie, timp în care doliul își revelează solemnitățile. Din ce e destin, la dorință, ne mai rămân rămășițele răsăritului de soare, ori o cearta domestică la urma urmei. (În ziua de azi, ne fac să consumăm visuri cu dezodorant și almanahuri inedite. Se va vedea încă dacă multitudinea de măști vor fi vizibile pe fundalul tăciunilor aprinși.)

Del libro “Vallejo dream”, 2019
©André Cruchaga
©Pintura de Emile Nolde

*trad. al rumano por A. Langa

DEMASÍAS

The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

Detrás de los ídolos, el aserrín con su costumbre de vestidura siniestra. Debajo de la noche los abismos empapados de fetiches: los espejos fabulan cierta alegría, mientras el luto enfunda sus solemnidades. Del destino, si se quiere, sólo nos van quedando los residuos de la aurora, o el desatino doméstico como una piltrafa. (Ahora, nos hacen consumir sueños con desodorantes e inéditos almanaques. Veremos si tantas máscaras son visibles en el ascua.)

Del libro “Vallejo dream”, 2019
©André Cruchaga
©Pintura de Emile Nolde

DESPĂRȚIREA DE ZIUĂ

©Pintura de Wlodzimierz Czurawski

DESPĂRȚIREA DE ZIUĂ

And ghastly thro' the drizzling rain
On the bald street breaks the blank day.
(Alfred Tennyson)

În antecamera beției zilei februarie se sparge ca un vas de argilă. Ştiu despre circularitatea sintaxei şi despre alianțele ce funcționează aidoma unei sinestezii murmurate. Din când în când metamorfoza e doar fumul generat de iască sau de muşchiul uscat. Raiurile imaginare se-nveşnicesc asemenea unui drog: de felul acesta e prezentul tragic pe care-l trăim, o umbră deasupra alteia, fără să se-mpace vreodată. Capcanele şi transpirația sunt la ordinea zilei, la fel ca pasărea de sânge ce ne şuieră pe sub piele.

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

RUPTURA DEL DÍA

And ghastly thro' the drizzling rain
On the bald street breaks the blank day.
(Alfred Tennyson)

En la antesala de la ebriedad del día, se rompe febrero como un vaso de arcilla. Sé de la circularidad de la sintaxis y de las alianzas que funcionan como sinestesia musitada. A ratos la metamorfosis es sólo el humo engendrado por la yesca o el musgo seco. Los paraísos ficticios se eternizan como una droga: así es el presente trágico que vivimos, una sombra sobre otra sin que se reconcilien. Las trampas y la exudación están a la orden del día, como el pájaro de sangre que nos silba debajo de la piel.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Wlodzimierz Czurawski

INTROSPECȚIE

©Pintura de Gerhard Richter

INTROSPECȚIE

Like the water-drops which
slowly wear the rocks to powder.
(Amy Lowell)

Ne macină asperitățile vechilor tăciuni aprinşi, poate tăcerile ori multele amintiri, giulgiul dimineții miezului nopții, beția cercurilor şi toponimia intransigentă a focului. Realitatea înseamnă mai mult decât drama obosită a acestor zile: există un fel de disperare la limita răbdării şi grădini negre ca un prosop zdrențuit de-atâta folosire. Durerea-i numai coloritul ud al amurgului, eboşa din spatele atâtor goluri care-apoi se schimbă în pulberi. (Acum amintesc pagina albă pentru-a inversa sensul melancoliei şi-al circularității obiectelor.)

Din cartea "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

INTROSPECCIÓN

Like the water-drops which
slowly wear the rocks to powder.
(Amy Lowell)

Nos consumen las asperezas de los viejos rescoldos, quizás los silencios, o los tantos recuerdos, el sudario del amanecer de la medianoche, la ebriedad de los círculos, y la toponimia a ultranza del fuego. La realidad es más que el drama cansado de estos días: hay una suerte de desesperación a flor de piel y jardines oscuros como una servilleta gastada por el uso. El dolor es sólo la coloración húmeda del crepúsculo, el esbozo detrás de tantos vacíos, que luego se convierten en polvo. (Ahora evoco la página en blanco para revertir la melancolía y la circularidad de los objetos.)

Del libro "VALLEJO DREAM" - 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Gerhard Richter