Imagen del Blog de Ioana Haitchi
MIRAJE
Ne-am născut de
cealaltă parte a dezordinii adăposturilor, ascunzând ochii și străzile ce
tremurau de frică; între false moralități și asasini, cleptocrații ca un uter
orb. (Unul învață să vadă imposibilul
printr-o deschizătură a ferestrei.). Există săptămâni rarefiate ca
regretele, precum conștiințele incapabile de a-și arăta fața. Văd doar oglinzi
de pulbere și nume fără de nume în jurul sării. Dintre toate fatalitățile, cel
mai rău este să fii un schelet flămând, un suflet ce traversează mirajele
într-o țară de aparențe. (Noaptea
lucrează cu sânii ei legănați în altare.).
Din cartea Vallejo dream, 2019
© André Cruchaga, 12.03.2019
© Ioana HAITCHI, 12.03.2019, Klausenburg
ESPEJISMOS
Nacimos en ese
otro lado del desorden de las cobijas, hundiendo ojos y calles que gotean de
miedo; entre falsas moralidades y asesinos, las cleptocracias como un útero
ciego. (Uno aprende a ver lo
imposible a través de alguna rendija de ventana.) Hay semanas
enrarecidas como los arrepentimientos, como las conciencias incapaces de
mostrar su semblante. Sólo veo espejos de polvo y nombres sin nombre alrededor
de la sal. Entre todas las fatalidades, la peor es ser un esqueleto hambriento,
un alma que atraviesa espejismos, en un país de apariencias. (La noche trabaja con sus pechos reclinados
en los altares.).
Del libro “Vallejo dream”, 2019
©André Cruchaga, 12.03.2019
No hay comentarios:
Publicar un comentario