Imagen del Blo de Andrei Langa
AICI ȘI ACOLO
Nu
există limite, doar minciună ce apare din toate părțile.
Lumina
mereu ne împinge în indefinitul din viduri,
ori
în astă dănțuială arhicunoscută a umbrelor.
Unduioasă
coloană vertebrală ce iese de prin părți, ca o margine
abruptă
care începe să ne absoarbă tot corpul.
—Vă
jur că deseori îmi pipăi membrele, ca să știu de mai sunt viu.
Uit
cu ușurință de mine când aflu că e miezul nopții
de
la clopotul ce bate de partea cealaltă a lumii.
(Cineva se aruncă în
lupta finală întru salvarea memoriei;
iată de ce evit cu
discreție curbele bruște ale prezentului.)
Încerc
să fiu cât mai simplu, ca să pot ieși din găoacea de aici.
Maine
va fi scrisă altă poveste pentru cei care pleacă și nu mai revin.
Poate
fiindcă sunt împins spre nebulozitate și cu asta mă împac.
Dus
prin sângele ascuns al revelațiilor, chiar dacă-i ceva efemer
sau
clipă perenă. Fie că e asta lumină sau întuneric în corpul meu.
*trad. în română de A. Langa
AQUÍ Y ALLÁ
No
hay límites, salvo el engaño que germina en todas partes.
La luz siempre nos vuelca a lo inenarrable de los vacíos,
o a ese viejo tanteo entre penumbras.
Fluvial la espina que se nos revela en los costados, como un riel
desplomado que empieza a beber el cuerpo.
La luz siempre nos vuelca a lo inenarrable de los vacíos,
o a ese viejo tanteo entre penumbras.
Fluvial la espina que se nos revela en los costados, como un riel
desplomado que empieza a beber el cuerpo.
—Juro
que a menudo me toco para saber si estoy vivo.
Me olvido fácilmente de mi cuando oigo la medianoche
a través de la campana del más allá.
(Uno libra batallas disímiles en el ámbito del recuerdo;
por ello, doy vueltas alrededor de las esquinas del presente.)
Me olvido fácilmente de mi cuando oigo la medianoche
a través de la campana del más allá.
(Uno libra batallas disímiles en el ámbito del recuerdo;
por ello, doy vueltas alrededor de las esquinas del presente.)
Procuro
estar liviano para levantarme de la oquedad del aquí.
Mañana
será otro cuento frente a los que parten y nunca regresan.
Acaso
porque todo me impulsa a lo difuso y así lo asumo.
A la sangre profunda de todo lo que nombro, sea fugaz o perenne
realidad. Sea la luz o la oscuridad en mi cuerpo.
A la sangre profunda de todo lo que nombro, sea fugaz o perenne
realidad. Sea la luz o la oscuridad en mi cuerpo.
Del libro “Vallejo dream”,2019
©André Cruchaga
