lunes, 10 de mayo de 2021

FAGURE│ PANAL

 

Portret abstract, Store Design




FAGURE

 

 

Lângă fagure, albinele roiesc calendare frenetice. Coabitează canicula și supraaglomerarea sării, zahărul pietrificat al focului, tot ceea ce poate fi neverosimil în petala dezvăluită a vântului. În mijlocul visului există anafore și catafore; acolo, un râu de lapte traversează calea fanteziei. Aici, între degetele mele, mamelonul flămând, alteritatea umplându-se cu respirații magnetizate. În sunetul frunzelor căzute, zumzetul vântului, izvorul erotic al vântului de nord, limbajul care servește drept tămâie: tulpini de semințe ca o ploaie magnetizată de poalele veșmântului. După țipătul necunoscut din gât, continuarea, umbra de lapte din boemia mea, spiritul prețuit în poem.

 

Din cartea, ”Ecología del manicomio”

© André Cruchaga

© Traducerea Ioana HAITCHI, 10.05.2021, Klausenburg

Foto: Portret abstract, Store Design

 

 

PANAL

 

 

En la comarca del panal, las abejas liban calendarios frenéticos. Cohabita la canícula y el hacinamiento de la sal, el azúcar petrificado del fuego, todo lo que pueda haber de inverosímil el desvelado pétalo del cierzo. En medio del sueño hay anáforas y catáforas; por ahí, un río de leche cruza el sendero de la fantasía. Aquí, entre mis dedos el pezón del hambre, la otredad llenándose de respiraciones imantadas. En el sonido de la hojarasca, el zumbido del viento el manantial erótico del cierzo, el lenguaje que sirve de sahumerio: tallos de esperma como un aguacero imantados por el desván tendido de la ropa. Después del grito desconocido de la garganta, la secuela del operativo, la sombra de leche en mi bohemia, el espíritu atesorado en el poema.

 

Del libro:”Ecología del manicomio”, 2020.

© André Cruchaga


sábado, 8 de mayo de 2021

MÂNTUIREA CONȘTIINȚEI│ SALVACIÓN DE LA CONCIENCIA

 

Enrique Ortiz Aguirre



MÂNTUIREA CONȘTIINȚEI

 

 

 

Lui Enrique Ortiz Aguirre

 

 

Mă încred în conștiința mea pentru ceea ce spun:

mântuirea mea e tot ce îmi doresc mai mult.

Luis de Góngora

 

 

La marginea hăului carbonizat al timpului, moartea lovea în cenușă plângând: un râu de ape sparte incubează dinți de sare în gât. Nu știu dacă există motiv în ochiul zorilor sau este doar un os care se apropie de gură sau o stâncă de sânge răstignită pe piept. Existenței înlănțuite îi lipsesc iluminările și mai multă conștiință, singurul cuib în fața întunericului. Există ceva care se câștigă în genunchi: trezirea, nu în închisoare, ci în pulberea albă cu steagul ridicat sau într-o fereastră cu multe bucurii. Pe asprimea de mâine, un trandafir de stupi care ne arată iarna lui ca un copac infinit.

 

Del libro: “Lejanías rotas”, 2020

© André Cruchaga

© Traducerea, Ioana HAITCHI, 07.05.2021, Klausenburg

 

 

 

SALVACIÓN DE LA CONCIENCIA

 

A Enrique Ortiz Aguirre

 

 

Espero en mi conciencia lo que digo:

mi salvación, que es lo que más deseo.

Luis de Góngora

 

 

Al pie del hueco carbonizado del tiempo, golpea la muerte en ceniza sollozante: un río de aguas rotas incuba dientes de sal en la garganta. No sé si hay razón en el ojo del alba, o es solo un hueso que se aproxima a la boca, o una roca de sangre crucificada en el pecho. Encadenada la existencia carece de iluminaciones y más la conciencia, único nido frente a las tinieblas. Hay algo que de rodillas vence: despertar no en la cárcel, sino en harina de bandera erguida, o en ventana con muchas alegrías. Sobre la dureza de mañana, una rosa de colmenas mostrándonos su invierno de árbol infinito.


 

Del libro: “Lejanías rotas”, 2020

© André Cruchaga