MÂNTUIREA CONȘTIINȚEI
Lui Enrique Ortiz Aguirre
Mă încred în
conștiința mea pentru ceea ce spun:
mântuirea mea e tot
ce îmi doresc mai mult.
Luis de Góngora
La marginea hăului carbonizat al timpului, moartea lovea
în cenușă plângând: un râu de ape sparte incubează dinți de sare în gât. Nu
știu dacă există motiv în ochiul zorilor sau este doar un os care se apropie de
gură sau o stâncă de sânge răstignită pe piept. Existenței înlănțuite îi
lipsesc iluminările și mai multă conștiință, singurul cuib în fața
întunericului. Există ceva care se câștigă în genunchi: trezirea, nu în
închisoare, ci în pulberea albă cu steagul ridicat sau într-o fereastră cu
multe bucurii. Pe asprimea de mâine, un trandafir de stupi care ne arată iarna
lui ca un copac infinit.
Del libro: “Lejanías
rotas”, 2020
© André Cruchaga
© Traducerea, Ioana
HAITCHI, 07.05.2021, Klausenburg
SALVACIÓN DE LA CONCIENCIA
A Enrique Ortiz Aguirre
Espero en mi
conciencia lo que digo:
mi salvación, que es
lo que más deseo.
Luis de Góngora
Al pie del hueco carbonizado del tiempo, golpea la muerte
en ceniza sollozante: un río de aguas rotas incuba dientes de sal en la
garganta. No sé si hay razón en el ojo del alba, o es solo un hueso que se
aproxima a la boca, o una roca de sangre crucificada en el pecho. Encadenada la
existencia carece de iluminaciones y más la conciencia, único nido frente a las
tinieblas. Hay algo que de rodillas vence: despertar no en la cárcel, sino en
harina de bandera erguida, o en ventana con muchas alegrías. Sobre la dureza de
mañana, una rosa de colmenas mostrándonos su invierno de árbol infinito.
Del libro: “Lejanías rotas”, 2020
© André Cruchaga
No hay comentarios:
Publicar un comentario