Imagen FB de Elena Buldum
TROPIEZOS
Todo
queda limitado a los imposibles, a ese oscuro árbol de las semanas, al sueño
detestable de las máscaras. (En las
torpes alas de la mañana tirita el cierzo con agujeros abisales.)
Sé
del tintineo de la saliva cuando se agitan las emociones. Y hay punzadas detrás
de toda la destrucción.
Al
cabo, ahí en la puerta, se corta la respiración, de cara a la imagen de lo
inesperado.
(Después de mirar la roca
en lo alto, viene el descenso. Sólo entonces aparecen los senderos reales y el
desorden innumerable de las jaulas.)
De
“Poemas del descreimiento”, 2018.
© André
Cruchaga
POTICNELI
Totul
se limitează la imposibil, la acel copac întunecat de săptămâni, la visul
detestabil al măștilor. (În aripile
întunecate ale dimineții el tremură vântul cu găuri abisale.)
Știu
despre mirosul de saliva când emoțiile sunt agitate. Și în spatele distrugerii
sunt dureri.
În
sfârșit, la ușă, își tăie suflarea, îndreptându-se spre imaginea neașteptată.
(După ce se uită la
stânca de sus, coborârea vine, numai atunci apar adevăratele căi și nenumărate
tulburări ale cuștilor.)
Din
"Poemas del descreimiento", 2018.
© André
Cruchaga
TRADUCCIÓN
DEL CASTELLANO A RUMANO DE ELENA BULDUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario