ACVARIU PREDESTINAT

Imagen Pinterest

ACVARIU PREDESTINAT

Ne inundă acvariul predestinării şi sfinxul îndepărtat al catargelor. În adâncurile strigătului, spumele roşii ale fosforescenței. (Uriase guri mușcă lemnul din roca tropicelui reînviat. Prin amuleta viselor, poţiunile lichide ale furtunii.)

Apoi, acoperişurile vagi ale focului. Marea înecată şi infinită.

Şi chiar şi strălucirea totală a rănii.

(Apoi, dau la o parte dezordinea și astfel, poate, setea care încă îmi pătrunde în gât: sunt din nou om cu ochii mei scufundați în apus.)

Din Poemele neîncrederii, 2018.

© André Cruchaga

© Traducerea Ioana HAITCHI, 25.06.2018, Klausenburg

ACUARIO PREDESTINADO

Nos inunda el acuario de la predestinación y su remota esfinge de mástiles. En las bodegas del grito, las espumas rojas de la fosforescencia. (Enormes bocas muerden la madera de la roca del trópico resucitada. A través del amuleto de los sueños, las poluciones líquidas de la tormenta.)

Después, los vagos techos de la fogata. El mar ahogado e infinito.

Y hasta el resplandor henchido de la herida.

(Luego sacudo el desorden y así, acaso, la sed que todavía perviva en la garganta: vuelvo a ser humano con mis ojos hundidos en el poniente.)

De Poemas del descreimiento, 2018.

© André Cruchaga