Imagen: Pinterest
INFINIT DE GREU
Va
fi ochiul, cel care-şi aminteşte de acelaşi loc în brațe cu o tristeţe aspră a
infinitului. (Acum pot citi scrisoarea
moartă a mării şi nuanţa incoloră a zilei îndepărtate. Și ancorele prăfuite
jucând rătăcirea.)
Întotdeauna
încerc să descifrez lama sinucigașă a delirului şi să scap de spinii
calendarului. (Nu ştiu cum să construiesc
acest puzzle fără sângerarea de aripi.)
Dintre
toate tăcerile, rămân cu numele tău şi cu hainele mele jerpelite obișnuite cu
drumul.
Infinitul,
el, începe să-mi facă un sens în gât. Mârâi surd…
Din
Poemele neîncrederii, 2018.
Semnatura
Andre Cruchaga-page-001
Semnatura
Ioana-page-001 Traducerea, 12.06.2018, Klausenburg
Imagine:
Pinterest
DURO INFINITO
Será
el ojo el que recuerde el mismo sitio del regazo con una dura tristeza de
infinito. (Ahora puedo leer la letra
muerta del mar y la sombra incolora del día retirado. Y las anclas polvosas
jugando al extravío.)
Siempre
trato de descifrar la hoja de suicidio del delirium y darle de baja a las púas
del calendario. (No sé cómo armar este
puzzle de supersticiones sin sangrar de alas.)
De
entre todos los silencios, me quedo con tu nombre y con mis trapos viejos
acostumbrados al camino.
El
infinito, aquél, empieza a tener sentido en mi garganta. Gruñe sordo el oleaje…
De Poemas del descreimiento, 2018.
©
Andre Cruchaga-page-001
Imagen
Pinterest
No hay comentarios:
Publicar un comentario