Imagen Pinterest
CÂNTEC DE LEAGĂN
În urletul
felinarului, frunzele se înroşesc ca un prundiș lins de furtuna salivei. (Acum, înconjurat de oglinzi, îmi neagă
visele și slăbiciunea mea de-a înțelege prisma sfârcurilor tale, ecourile
vinovate ale absurdului, clarobscurul, unde este împușcată dantela frunzelor.)
Mirosul corpului
tău mă face mereu paranoic, până în punctul de-a pierde echilibrul anatomiei:
această asemănare cu lacrimile întunericului construit într-o sticlă de
droguri.
La capătul
bărcilor, îmi rămâne doar ombilicul, ca o floarea-soarelui în flăcările
infinitului.
Din Poemele neîncrederii, 2018.
© André Cruchaga
© Ioana Haitchi, traducerea, 19.06.2018, Klausenburg
Imagine: Pinterest
© Ioana Haitchi, traducerea, 19.06.2018, Klausenburg
Imagine: Pinterest
ARRULLO
En la linterna del
aullido, las hojas sonrojan como un guijarro lamido por la tempestad de la
saliva. (Ahora rodeado de espejos me
niegan los sueños y esa debilidad mía de asir el prisma de tus pezones, los
ecos culpables del absurdo, el claroscuro donde se balacean los encajes del
follaje.)
El olor de tu
cuerpo siempre me provoca paranoias, al punto de perder el equilibrio de la
anatomía: ese parecido al llanto de las oscuridades construidas en un frasco de
fármacos.
Al final de los
barcos, sólo me queda el ombligo como girasol en llamas del infinito.
De Poemas del descreimiento,
2018.
© André Cruchaga
Imagen Pinterest
Imagen Pinterest
No hay comentarios:
Publicar un comentario