Imagen cogida de Internet
STATUIA DE SARE
Statuia aceea de sare n-a încetat
niciodată să fie tambur în piept, nici foame, nici n-a împlinit evadarea
viselor: la ivirea zorilor a pătruns în cenuşa aruncată în rană ca un joc al
somnolenței perpetue. (Nu știu dacă este
adevăr sau iluzie acest foc unde cărțile liturgice acoperă viața cu o zi
neîntreruptă de funeralii și sicrie.)
Din primăvara absentă, ştim deja totul,
din lemnul ars al mării şi uitarea ei.
De acum înainte, jucărioara amintirilor şi
zbaterea galbenă a unei păsări într-un moment nefast.
Din Poemele neîncrederii, 2018.
© André Cruchaga
Ioana Haitchi , traducerea,
11.06.2018, Klausenburg
Foto: Internet
ESTATUA DE SAL
Nunca aquella estatua de sal dejó de ser
tambor en el pecho, ni hambre, ni cumplida fuga de los sueños: asomada el alba,
ésta se adentra en la ceniza sumida en la herida como un juego de somnolencias
perpetuas. (Ignoro si es verdad o ilusión
esta hoguera donde los misales cobran vida en un antro incesante de exequias y
féretros.)
De la primavera ausente, ya sabemos todo,
de la madera quemada del mar y sus olvidos.
En adelante, el pedazo de juguete de los
recuerdos y la manotada amarilla de algún pájaro en la deshora.
De Poemas del descreimiento, 2018.
© André Cruchaga
No hay comentarios:
Publicar un comentario