DIGRESIUNE

Imagen cogida de la red

DIGRESIUNE

Când umblu mă gândesc la scheletul tuturor dulapurilor:
în focul aripilor, sau în anatomia redusă a libelulelor.
Când ating argila norilor, pământul pare insensibil
precum lingura îndoielnică de zahăr.
Cu umbrela tulbure de apă, peisajul se face un clește
de lume fără porți.
(Îmi urăsc în mod deliberat ochii de orb, gesturile filfizonilor,
și diccționarul obscur al străzilor, pâinea ruptă din stele.)
Atâtea întrebări dor că unul termină prin a se minți: dor în ochii 
vulturilor singuratici și voracitatea sucului ce leșină în pleoape.
La urma urmei, sargasele fac parte din nuditatea tropicului. 

Barataria, 13.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

DIGRESIÓN

Cuando camino pienso en el esqueleto de todos los armarios:

en el fuego de los costados, o en la breve anatomía de las libélulas.

Cuando toco la arcilla de las nubes, la tierra parece inhóspita

como la cuchara dudosa del azúcar.

Con mi paraguas confundido de agua, el paisaje se vuelve una pinza

de un mundo sin puertas.

(Odio deliberadamente mis ojos de ciego, los gestos de los muñecos,

y el diccionario oscuro de las calles, el pan roto de las estrellas.)

Duelen tantas preguntas que uno termina por mentir: duelen en los ojos

los azacuanes y la voracidad del zumo que se desmaya en los párpados.

Después de todo, los sargazos son parte de la desnudez del trópico.

Barataria, 13.X.2013, del libro POST SCRIPTUM