Imagen cogida de la red
FOAME
Mi-e foame de timp și de rouă; foame de mare și de instinct.
(De zbor intim peste infinitatea eflorescențelor. Deja m-au obosit
cuvintele doctorale, sufocarea negației și a foarfecelor,
dereglările respirației, înghițitura grea al mirajului.)
Vreau să înlătur vomitarea de pe piedestalul statuilor; mă dor
paralele microeconomiei, falsele raționalisme în proclamații:
pe scenă fac gargare pentru a mă îndepărta de bagatele,
copilăria nu trebuie să se întunece în mitinguri.
—Există încă un adevăr care se clatină: vânzarea-cumpărarea temerilor
cu acida ospitalitate a moliei.
Mi-e foame să deschid propriile-mi arsuri: foame de a respira
fără distrugerile din căpătăi, foame de tine pentru a ridica acoperișul,
înflorirea spicului, în ciuda superiorității custurilor față de noi.
Mi-e foame să mă prind de tulpina ombilicului tău
și să-mi tratez cangrena din brațe...
Barataria, 21.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
HAMBRE
Tengo hambre de tiempo y rocío; hambre de mar e
instinto.
(De íntimo vuelo sobre la infinitud de las
florescencias. Me cansaron
ya las palabras doctorales, el sofoco de la
negación y las tijeras,
los desajustes de la respiración, el trago
tetelque del espejismo.)
Quiero quitar el vómito del pedestal de las
estatuas; me duelen
los centavos de la microeconomía, los seudo
racionalismos en proclamas:
en la escena hago gárgaras para distanciarme de los
bagatelas,
la infancia no tiene por qué anochecer en los
mítines.
—Hay una verdad más que cabecea: la compra venta de
los miedos
y la agria hospitalidad de la polilla.
Tengo hambre de abrir mis propias quemaduras:
hambre de respirar
sin destrucciones en la almohada, hambre de vos
para levantar el techo,
la floración de la espiga, pese a que ya nos llevan
ventaja las navajas.
Tengo hambre de aferrarme al tallo de tu ombligo
y
curar la gangrena de los brazos…
Barataria, 21.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario