APUS DE SOARE

Imagen cogida de la red

APUS DE SOARE

E aproape un oficiu pentru ochi, amurgul în truda plămânilor,
golirea pulsului până la ultima clătinare a ferestelor.
—De o formă insistentă, copilăria iese cu zdențele ei murdare:
(acum totul e bridă  în pantofi),
servitudini și răufăcători de a căror meșteșug mă feresc.
Câte adevăruri s-au spus în numele timpului și al istoriei?
Sunt orbit de molie și de găzduiri.
Am umblat lungi kilometri în captivitatea imobiliară a ruginii,
—umbrela îndurerată
și lucrurile care nu au fost folositoare la masă.
Singurul meu loc de exil e cealaltă cenușă care spulberă ploaia,
respirația mea fără ace, nici cicatrici (că acum le-am făcut 
inventarul); —Din orice raclă vântul se face incoruptibil.
(Asta am învățat-o —desigur— după ce am citit ziarele și reverberațiile lor.)
După joaca cu învelișurile nopții în asfalt...

Barataria, 16.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

PUESTA DE SOL

Es casi un oficio para los ojos, atardecer en la faena de los pulmones,

vaciar el pulso hasta el último cabeceo de las ventanas.

—De manera insistente, emerge la infancia con sus trapos sucios:

(ahora para  todo hay brida en los zapatos),

servidumbres y malhechores de cuyo oficio me distancio.

¿Cuántas verdades se han dicho en nombre del tiempo y la historia?

Ciego estoy de polilla y de hospedajes.

He caminado largos kilómetros en la cautividad inmobiliaria de la herrumbre,

—dolido el paraguas

y los trastos que nunca fueron eficaces en la mesa.

Mi único lugar de exilio es la otra ceniza que desvanece la lluvia,

mi respiración sin agujas, ni cicatrices (que ya a la fecha he hecho inventario

de ellas); —Desde cualquier ataúd el viento se torna insobornable.

(Esto lo aprendí, —claro— después de leer los periódicos y sus reverberaciones.)

Después de jugar con los envoltorios de la noche en el asfalto…

Barataria, 16.X.2013, del libro POST SCRIPTUM