Imagen cogida de la red
VIJELIE
În vijelia dogmelor consumate. (Mai târziu
vei înțelege zidurile sfâșiate de
ostentația parbrizului în distrugerea licuricilor.)
ostentația parbrizului în distrugerea licuricilor.)
—Singur după timpul ramurilor căzute, etiajul
întins peste seară.
Ca întotdeauna și ca niciodată, vijelia obraznică a
gândurilor rele. Într-un peisaj
anume, oracolul ca o piatră inamovibilă.
anume, oracolul ca o piatră inamovibilă.
Din experiență, orice coș ne poate fi de folos
pentru a spăla reziduurile:
Călăuza orfanului înaintează, pasărea care își
etalează zborul alegoric.
—Te joci în mijlocul furtunii fermenților,
bineînțeles am uitat deja
căldura transparenței,
am uitat clopotul seminud
al florii-soarelui și orice reverență
a florilor de portocal difuze al toaletelor...
Barataria, 11.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
VENDAVAL
En el vendaval los dogmas consumados. (Después
comprenderás los muros
rasgados del estrépito del parabrisas en la
destrucción de las luciérnagas.)
—Solo después el tiempo de las ramas caídas,
el estiaje
tendido sobre la tarde.
Como siempre y como nunca, el ventarrón relente de
las hostias. En algún
paisaje, el oráculo como piedra inamovible.
Dentro de lo vivido, cualquier guacal nos sirve
para lavar los residuos:
Avanza el Lazarillo de la orfandad, el pájaro que
nos ofrece su vuelo alegórico.
—Juegas en medio del vendaval de los fermentos;
desde luego olvidé ya
la calidez de la transparencia,
olvidé la campana semidesnuda de los girasoles y
cualquier reverencia
a los azahares difusos de los lavabos…
Barataria, 11.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario