FREAMĂT

Imagen cogida de la red

FREAMĂT

În fața freamătului care nu și-a mărturisit vina, briza își adâncește limba în cenușă.
—Pornesc împreună cu jăratecul fulgerelor și îi confer invulnerabilitate 
gâtului meu. (Când s-a trăit prea mult în intemperie nu importă 
pomeții însângerați, nici limba uscată de pietriș.)
Atunci delirul sângerează în fuga lui.
Frontal, fără oblojeală, apăs cu mâinile pe ceea ce încă mai persistă:
piatra care câștigă bătălia, marginea candelei ce transcende lumina,
în aceleași oase roase de țepii rugăciunii sau ai sării.
Acum noaptea e înaltă și dezlănțuită, urletul obiectelor subterane.

Barataria, 30.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

CRUJIDO

Ante el crujido inconfeso, la brisa ahonda su lengua en la ceniza.

—Parto junto al ascua de los relámpagos y le confiero invulnerabilidad

a mi garganta. (Cuando se ha vivido de sobra en la intemperie no importan

los pómulos desangrados, ni la lengua reseca de los guijarros.)

Sangra entonces el delirio en su fuga.

Frontal, sin tullimientos, aprieto con mis manos lo que aún pervive:

la piedra que gana la batalla, el filo del candil que trasciende la luz,

en estos mismos huesos roídos por las púas de la plegaria o la sal.

Ya alta la noche y desencadenada, el alarido de los objetos subterráneos.

Barataria, 30.X.2013, del libro POST SCRIPTUM