Imagen cogida de la red
PAGINA
Te pierzi de fiecare dată în
anotimpul albului, - îmi spui: în această bodegă
în care adesea trupul este
impenetrabil şi cerneala, mare a pierderii.
Mă pierd în faţa obstacolelor:
este un murmur în viţa de vie
a cuvintelor, lumea nimicului şi
saramura.
La urma urmelor se salvează
cineva din imaginariile ruginii?
Ochiul se poate aventura la
rădăcina buricului tău sau în declinul pupilelor?
Călărim mereu încontinuu înspre
ireparabil: ne inundă foamea
singurătăţii şi molozul ei;
crima care conspiră în fiecare zi
ne roade, ne distruge faptul de a nu şti
nimic, nici cursul
presentimentului când se cuibăreşte în colţul
porilor: ne pierdem, cu
siguranţă, în amărăciunea distanţelor.
Deocamdată, nu permit ca asfaltul
şi pneurile să pătrundă pe pagina albă,
nici mormăitul ăn cele patru
laturi ale obrajilor,
nici resacul apusului cu aceste
salturi ale cenuşii…
Poema traducido al rumano por
Anca Tanase
PÁGINA
Te pierdes cada vez en la
estación del blanco, —me dices: en esa bodega
donde a menudo el cuerpo es
impenetrable y la tinta, mar del extravío.
Me pierdo frente a los
obstáculos: hay un murmullo en la enredadera
de las palabras, el mundo de la
nada y la salmuera.
¿Se salva uno después de todo en
los imaginarios de la herrumbre?
¿Puede el ojo aventurarse en la
raíz de tu ombligo o en el declive de las pupilas?
Siempre estamos cabalgando hacia
lo irreparable: nos inunda el hambre
de la soledad y sus tiliches;
nos come el crimen que conspira
todos los días, nos hace estragos el no saber
nada, ni qué rumbo tiene el
presagio cuando se anida en el rincón
de los poros: nos perdemos,
seguramente, en el desasosiego de las distancias.
Por ahora, no dejo que el asfalto
y los neumáticos entren a la página en blanco,
ni el gruñido en los cuatro
costados de las mejillas,
ni la resaca del ocaso con esos
sobresaltos de la ceniza…
Barataria, 01.VI.2014
No hay comentarios:
Publicar un comentario