DĂRÂMĂTURĂ

Imagen cogida de la red

DĂRÂMĂTURĂ

Strig în timp ce criptele îmi mușcă  simțurile. Gem în fața laboriozității

putrefactului, îmi tremură lobii tăcuți în întuneric.

Ajuns la fierberea cioburilor, aceeași istorie nemaiauzită, indiciile

nebuniei și acest destin băut din rană, ulciorul care clamează

cu stupoarea necesară.

(Adesea privegherea închide aripile mirării, chiar dacă continuă să fie 

propriul univers dincolo de bănuielile gotice ai tandreței.)

Pot să am încredere în ventriloc și policarii lui? —Nu știu cum să-mi spăl 
mâinile de atâtea șovăieli:

Acum că demența mea ajunge la plasticitatea argilei (chiar dacă pare 
nemaipomenit, mestec risticul agendei pe care o lasă corbul în închizătoare.)

Într-o zi voi pune nume disonanțelor...

Barataria, 30.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

ESCOMBRO

Grito mientras las criptas muerden mis sentidos. Gimo ante la laboriosidad

de lo putrefacto, tiemblan mis lóbulos encallados en lo oscuro.

Llegado al hervor de los güishtes, la misma historia inaudita, los indicios

del desquicio y esa suerte de beber en la herida, el cántaro que clama

con el estupor debido.

(A menudo el desvelo cierra los costados del asombro, aunque siga siendo

el propio universo más allá de las escamas góticas de la ternura.)

¿Puedo fiarme del ventrílocuo y sus pulgares? —No sé cómo limpiarme

las manos de tantas babosadas:

ya mi demencia alcanza la plasticidad de la arcilla (aunque parezca inaudito,

mastico el cascajo de la agenda que deja el cuervo en el cerrojo.)

Otro día le pondré nombre a las disonancias…

Barataria,30.X.2013, del libro POST SCRIPTUM