CAR

Imagen cogida de la red

CAR

Rozi lemnul până la escavarea bârnelor casei. În van prăfușorul tău

mortifer. În van îngustele fire ale schelei și ale bănuielii.

(Nu există multă diferență între umbra ta și rugină.)

Nu cred că a fost niciodată, poate când eu nu știam.

—Nimic nu e peren în jocurile murdare de anumite umidități:

peste podul casei

nu există memorie sacră,

ci doar o perniță de tenebroase imagini.

(Nu orice lumină e foc de licurici pentru cât s-ar vrea a conferi

mister nemișcării.) Am știut că în fierberea lunii noi,

nici o semință nu dă rod bun,

e ca și cum deodată claritatea și-ar pierde splendoarea de indispensabil puls.

Barataria, 17.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan 

CARCOMA

Roes la madera hasta socavar los cuartones de la casa. En vano tu polvillo

mortífero. En vano los angostos hilos del andamio y el rescoldo.

(No hay mucha diferencia entre tu sombra y la herrumbre.)

Jamás creo que la hubo, excepto que yo no lo sabía.

—Nada es perenne en los juegos sucios de ciertas humedades:

sobre el desván

no existe memoria sagrada,

sino un cojín de tenebrosas imágenes.

(No toda luz es fuego de luciérnagas por más que se le quiera conferir

misterio a lo inmóvil.) —Supe que en el hervor de luna nueva,

ninguna semilla da fruto bueno,

es como si de pronto la claridad perdiera su esplendor de pulso insoslayable.

Barataria, 17.X.2013, del libro POST SCRIPTUM