CEAȚĂ

Imagen cogida de la red

CEAȚĂ

Am umblat pe lungi cărări de ceață, înainte de a ajunge la calea

mirării: întotdeauna mi-a vorbit o altă voce din întuneric, așa m-a contagiat

de respirația galbenă a frunzelor veștejite.

Acum —după acea memorie—, nu mai mi-e teamă de urlet,

nici de greierii ce găuresc petalele.

Dacă e nevoie, mă refugiez în fiecare zi în idionsincrasia toaletelor,

ca nu cumva acest joc de impurități, să înlăture diafanitatea răsuflării.

Barataria, 05.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

NIEBLA

Caminé por largos senderos de niebla, antes de llegar a la calle

del asombro: siempre otra voz me habló desde lo oscuro, así me contagié

de la respiración amarilla de la hojarasca.

Ahora, —después de aquella memoria—, ya no le temo al aullido,

ni a los grillos que horadan los pétalos.

Por si acaso, me refugio cada día en la idiosincrasia de los lavatorios,

no sea que este juego de impurezas, le quite diafanidad al aliento.

Barataria, 05.X.2013, del libro POST SCRIPTUM