PASĂRE

Imagen cogida de la red

PASĂRE

În tâmpla aripii, pasărea sacrilegiu a zilelor de oprobiu. Acţiunea distrugătoare

a vântului în sarea pleoapei: oarbe toate “acum”-urile şi absurdităţile lor;

ochiul cenuşei îmi muşcă ţipătul.

- urlu cu faţa către întunericul din numele meu, înfloreşte statuia mută a umbrei

în poem, în aceste zile în care ţes intrigi cadavrele.

Pe ramura  salivei, ochiul obişnuit  al foamei, şi labirinturile

în care puterea îneacă  cerneala şi hârtia.

În ce rug bestial se intensifică vocalele, dispreţul pentru claritate,

şi dezgustul  marionetelor? Putem citi în silabarul

canalizării augurii favorabili ai zodiacului?

Mi-e teamă că trebuie să continui bătându-mi joc de limbă şi oglinzi…

Traducción al rumano por Anca Tanase

PÁJARO

En la sien del ala, el pájaro sacrílego de los días de oprobio. La destrucción

del viento en la sal del parpadeo: ciegos todos los ahoras y sus absurdos;

el ojo de la ceniza muerde mi grito.

—Aúllo frente a lo oscuro de mi nombre, florece la estatua muda de la sombra

en el poema, en esos días donde se cabildean los cadáveres.

Sobre la rama de la saliva, el ojo consuetudinario del hambre, y los laberintos

donde el poder ahoga tinta y papel.

¿En qué hoguera bestial se agudizan las vocales, el desprecio a la claridad,

y la repugnancia de las marionetas? ¿Podemos leer en el silabario

de la alcantarilla los buenos augurios del zodíaco?

Me temo que debo seguir burlándome del lenguaje y los espejos…

Barataria, 03.VI.2014