Imagen cogida de la red
SCRISOARE
CATRE VIITOR
Unde ne-atinge focul, frenezia
cernelii în noua ordine.
Înaintea educatiei, steaua
viitorului. (După furtună
și zdrențele ei funeste, lumina
în cristalele dorinței arzătoare.)
A fost deja destulă saramură și întuneric
agonic între noi:
supraviețuim mirajelor, acum e timpul potrivit
pentru ca ochii să fie
la înălțimea rugului curajului pentru a
destrăma spuma.
Știu că în efortul de a respira se află
munițiile fermentului
și nu cenușa, (dragostea este ca alchimistul în căutarea zorilor);
- noi am găsit deja ieșirea către oțetul
întunecat al drumului.
Cât de mult ne-a costat să rămânem treji ca să
inventăm noul ciclu!
Pune-te în slujba zilei pentru a desface tot
ce-i vechi: până și revolta
își are doză ei de bucurie, vântul se deschide
ca un cărbune luminos…
Barataria, 09.II.2014
Poema traducido al rumano por
Anca Tanase
CARTA AL FUTURO
Donde el fuego nos alcance, el
frenesí de la tinta en el nuevo orden.
Ante las instrucciones, la
estrella del porvenir. (Después de la
tormenta
y sus jirones aciagos, la luz en los cristales del anhelo.)
Ya fue suficiente la salmuera y
la oscuridad agónica entre nosotros:
sobrevivimos a los espejismos,
ahora es tiempo de que los ojos estén
a la altura de la hoguera del
coraje para deshacer la espuma.
Sé que en la laboriosidad del
aliento, están las municiones del fermento
y no la ceniza, (el amor es como el alquimista en busca del
alba);
—nosotros ya encontramos la
salida al oscuro vinagre del camino.
¡Cuánto nos ha costado permanecer
despiertos para fabular el nuevo ciclo!
Sirva el día para deshacer todo
lo antiguo: también la rebeldía
tiene su dosis de alegría, el
viento se abre como brasa luminosa…
Barataria, 09.II.2014
No hay comentarios:
Publicar un comentario