MLAȘTINĂ

Imagen cogida de la red

MLAȘTINĂ 

Înăuntrul mâlului, coșul rădăcinilor și palpitarea saturată de vrăjilor.

Toată apa plouată excede în pleoape, saturate de clarinete.

Toate lecțiile de compasiune ajung la punctul vulnerabil, ape scoase 

din trup, artileria respirată de sfâșiere.

(Nimic nu e fortuit în încălecarea mocirlei, nici inocuu gândul 

din bota scânteierii vântului.)

—E adevărat, merg ca un orb. Ca un orb în usturimea atingerii.

Aici nu există contraforturi, cu excepția penumbrei pufurilor de păpădie despicate.

 De atâta apă dată aici e numai zăpușeală.

(La urma urmei , există doar ecloziunea folosului. Când vor cădea dinții ciclopului
voi pleca.

Barataria, 26.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido por Elisabeta Botan
                                                                     

PANTANO

Dentro del cieno, la tombilla de las raíces y el pálpito saturado de sortilegios.

Toda el agua llovida excede a los párpados, saturadas las dulzainas.

 Las lecciones de compasión llegan hasta los ijares, aguas desclavadas

del cuerpo, la artillería respirada del rasguño.

(Nada es fortuito en las horcajadas del pantano, ni inocuo el pensamiento

en la estocada del destello del viento.)

—Como un ciego voy, es cierto. Como un ciego en la quemazón del tacto.

Aquí no hay estribaciones, salvo la medialuz de los vilanos agrietados.

Aquí sólo hay fogaje por tanta agua ofrecida.

(Después de todo, sólo existe la eclosión en la vendimia. Partiré cuando

se desplomen los dientes del cíclope.)

Barataria, 26.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM