FEREASTRĂ

Imagen cogida de la red

FEREASTRĂ

De aici foșnește arătura stelelor, și acele plafoane ale serii.

Densitatea e incredibilă când totul e destinat ochilor.

—(Certitudinile sunt mai profunde în cearcăne, veghea strânge

falezele, și degetele convocate de vânt.)

Ca să-mi moară pieptul

pereții de chirpici ai orizontului își fac treaba: iau de bun presentimentul
rupt. (Apoi sârmele ghimpate ale ceții precum cărți închise.)

De aici, așadar, norii deghizati în păsări,

și prăfușorul calendarului în tranzitorii osăminte.

La distanță, cineva sigur filmează propria-i peliculă și râde de stupoare 

mușcânduși inghinalele... (Cred că vehemența nu a fost niciodată multicoloră

indiferent de impetuozitatea sau impulsivitatea demenței.)

Barataria, 18.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

VENTANA

Desde aquí crepita el arado de las estrellas, y aquellos techos de la tarde.

La densidad es increíble cuando todo está destinado a los ojos.

—(En las ojeras las certezas son más profundas, aprieta el desvelo

de los acantilados, y los dedos convocados por el viento.)

Para que muera mi pecho

las paredes de adobe del horizonte hacen lo suyo: acogen en pedazos

el pálpito. (Luego las alambradas de la neblina como libros cerrados.)

Desde aquí, pues, las nubes disfrazadas de pájaros,

y el polvillo del calendario en transitorias osamentas.

A la distancia, alguien seguramente filma su propia película y ríe de estupor

mordiendo sus ingles…(Creo que la vehemencia nunca ha sido multicolor

por más ímpetu o impulsividad de la demencia.)

Barataria, 18.X.2013, del libro POST SCRIPTUM