SPUNE, TU, CUVÂNT

Imagen cogida de la red

SPUNE, TU, CUVÂNT

În acel teren de nepătruns, tu, cuvânt ilustrezi mugetul frigului.

Spune, câte dimineti ne-am apărat la marginea timpului, pătrunse,

de corpurile orbilor ce mi te-au alăturat, de căile cu sudoare unse.

Spune-le colților, termometrele dinților,

Spune-le insectelor umede, ce mestecă în constelația acoperișurior,

Spune-le arcelor ce vâslesc în memorie, taurilor scăpaţi din abator,

Spune-i alfabetului oaselor despre pătrunderea în gât a ferestrelor.

Spune ceea ce să maturizeze în mâinile sângeroase ale peisajului,

în revolta din unii cocoși întinşi pe streaşina unui tutun ardent.

(Spune cuvântul fără destinaţie, fără desnădejde, ca un copil fosforescent.

Sunt doar o umbră. Umbra e călătorie și asprime.

Umbra Apostolului e încurcată în atât de multe răni fumegânde.

Inelul, doar pentru că nu știu ce deget plânge.)

Urmăreşte în acest regat, cuvântul, cactustul din versul somnambulismului meu.

Spune-le, că eu, într-o liniște deplină m-am confruntat cu coarnele muștelor

și cu indiferența atâtor săptămâni …

André Cruchaga, Barataria, 18.XII.2014

Traducere Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 19.12.2014, Klausenburg

DI, VOS, PALABRA

En aquella tierra impenetrable, vos, palabra, ilustrás los mugidos del frío.

Di cuantas madrugadas defendemos al filo del tiempo, los candiles ciegos

que nos acompañan, los caminos del sudor que arrastramos.

Di los colmillos de los termómetros en los dientes,

di los insectos húmedos que masticamos en la constelación de los tejados,

di las agujas que reman en la memoria, los toros escapados de los mataderos,

di los huesos del alfabeto permeando la garganta de las ventanas.

Di lo que madura en las manos sangrientas del paisaje, en el motín de algún gallo desparramado en los aleros del tabanco.

(Dilo, palabra, sin desteñirte y sin deshojarte, como niño fosforescente.

Yo apenas soy remedo. Remedo de viajes y estridencias. Remedo de apóstol

enredado en tantas heridas. Anillo para no sé qué dedo de grito.)

Ahuyentá de este reino, palabra, el cactus en la estrofa de mi sonambulismo.

Di lo que yo he callado en puntillas frente a las bocinas de las moscas

y a la indiferencia de tantas semanas…

Barataria, 08.I.2015