©Pintura de Fran Skiles
FOSILĂ
INFINITĂ
Peste tot găsesc
goliciunea infinitului; este, dintr-odată, fosila râsului, unica lumină tribală
a hățișului planetar. Am mestecat placenta agoniei între promontoriile dinților
disecați. Peste tot oglinda cenușie a derivei și nopțile ei de asfalt peste pleoape.
Uneori, totul se reduce la răceala cuielor, la un trandafir de nisip în
subsolurile vomiturilor, la un pește cu solzi confuzi care se revarsă în vis.
Din cartea: Firmament antic, 2020
©André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 14.08.2020, Klausenburg
© Traducerea Ioana HAITCHI, 14.08.2020, Klausenburg
Pictura: Fran Skiles
FÓSIL
INFINITO
En todas partes
encuentro vacío el infinito: es, de pronto, el fósil de la risa la única luz
tribal de las espesuras planetarias. Masticamos la placenta de la agonía entre
promontorios de dientes disecados. Por doquier el espejo gris de la deriva y
sus noches de asfalto en los párpados. A ratos todo se reduce a frío de clavos,
a una rosa de arena en sótanos de vómitos, a un pez de confusas escamas que se
revuelca en el sueño.
Del libro: Firmamento antiguo, 2020.
©André Cruchaga
©Pintura de Fran Skiles
©Pintura de Fran Skiles
No hay comentarios:
Publicar un comentario