Imagen cogida de la red
LUMEA FOARTE APROAPE
Aproape că și pivnițele seacă de ploaie. Aproape că și haina
nu are măsură. Suntem musafiri de ziduri impenetrabile,
—nu pot să nu mă gândesc
la indiferența săptămânilor, nici la această meschină asperitate a salivei,
nici la imaginile pânzelor de păianjen.
(Tot firul de lumină termină prin a se pietrifica în rotunjimea dezechilibrului.)
—În urma atâtor plecări, unul termină prin a crede că moartea anticipată
e sigură: rădăcina umbrelor în clinchet,
toate formele ultime sau antepuse ale cunoașterii.
Orizontul e atât de îndepărtat și unul îl vede după colț.
E atât de sigură mizeria, că eu sunt o altă rămășiță în decima risticului.
Pentru a mă păcăli privesc mapamondul cu analgezice...
Barataria, 24.X,2013, din cartea POST-SCRIPTUM
nu are măsură. Suntem musafiri de ziduri impenetrabile,
—nu pot să nu mă gândesc
la indiferența săptămânilor, nici la această meschină asperitate a salivei,
nici la imaginile pânzelor de păianjen.
(Tot firul de lumină termină prin a se pietrifica în rotunjimea dezechilibrului.)
—În urma atâtor plecări, unul termină prin a crede că moartea anticipată
e sigură: rădăcina umbrelor în clinchet,
toate formele ultime sau antepuse ale cunoașterii.
Orizontul e atât de îndepărtat și unul îl vede după colț.
E atât de sigură mizeria, că eu sunt o altă rămășiță în decima risticului.
Pentru a mă păcăli privesc mapamondul cu analgezice...
Barataria, 24.X,2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
MUNDO NOMASITO
Cerca y las bodegas se desangran de lluvia. Cerca y
la ropa
ya no a la medida. Somos comensales de muros
impenetrables,
—no dejo de pensar
en la indiferencia de las semanas, ni en esta
mezquina aspereza de la saliva,
ni en las imágenes de las telarañas.
(Todo atisbo de luz acaba por petrificarse en la
redondez del desequilibrio.)
—Al final de tanta partida, uno termina creyendo
que la muerte anticipada
es cierta: en el tintero la raíz de las sombras,
todas las formas postreras o antepuestas del
conocimiento.
Tan distante el horizonte y uno lo ve a la vuelta
de la esquina.
Tan cierta la miseria, que yo soy otra piltrafa en
la espinela del cascajo.
Para engañarme veo el mapamundi con analgésicos…
Barataria, 24.X,2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario