PARADOXURI

Imagen cogida de la red

PARADOXURI

—Rana aceasta ce iese din îndoaială e lumină? —Aici, privirea fugară 

a paradoxului, întunericul despuierii, ochiul mușcat de zbatere.

Așa a fost mereu în curtea din spate a cărților de joc.

Limba în inghinal. Delirul ros de molii în garderobe. Giulgiul 

înghețat în cămări. Cu mine râul setei.

Mereu la fel, pielea tăbăcită a alfabetului meu: ultrajul mugetului,

silueta sfâșietoare a subteranului. Oțetul multiplicat

de dărâmături. Graba de a scutura spuma, —mușcarea balconului

de entuziasm, acum sigur, de a nu se împiedica de gramatica urletului.

Și totuși, merg, cu această noapte de cearșafuri uzate...

Barataria, 14.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

PARADOJAS

—¿Es la luz,  esta herida que emerge de la duda? —Ahí, la mirada fugitiva

de la paradoja, la oscuridad del despojo, el ojo mordido del braceo.

Siempre así en el traspatio de los naipes.

La lengua en la ingle. El desvarío apolillado de los roperos. La mortaja

helada de las alacenas.  El río de la sed conmigo.

Siempre así, la piel curtida de mi alfabeto: el ultraje del mugido,

la silueta lacerante de lo subterráneo. El vinagre multiplicado

del escombro. La urgencia de sacudir la espuma, —morder el balcón

del entusiasmo, seguro ya, de no tropezar con la gramática del aullido.

Voy, sin embargo, con esa noche de sábanas raídas…

Barataria, 14.X.2013, del libro POST SCRIPTUM