SETE

Imagen cogida de la red

SETE

Setei mele, paharul de nostalgie și căușul exact

al mâinilor mele. Cai spășiți de acum un an, o gură de aer rebelă

sub botniță.

—Ce s-a întâmplat cu acel veșmânt de licurici al musafirilor din oglindă?

Acum încrucișăm urzeala crespusculului, ne arde clinchetul 

curtoaziei și linia pensulei de aer în tânguire.
Setea e o deflagrație absolută și îi trebuie o anume hidalgie
pentru a nu cădea în umbrele exploziei.
În fața urmei insipidului, caut poșircacea cea mai ideală pentru a andosa
trupul și sufletul și a evita răgușeala,
produsă de cuvintele protocolare: pentru orice eventualitate,
las ulciorul neacoperit. (Sunt împotriva istoriei albinelor și a reverențelor.)

Barataria, 09.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido por Elisabeta Botan

SED

Para mi sed, el vaso de la nostalgia y la exacta concavidad

de mis manos. Un antaño de caballos arrepentidos,  la bocanada rebelde

debajo del bozal.

—¿Qué se hizo aquel traje de luciérnagas sobre los comensales del espejo?

Cruzamos ahora los estambres del crepúsculo, nos quema el tintineo

de la cortesía y la pincelada de aire en el quejido.

La sed es una deflagración absoluta y requiere de cierta hidalguía

para no caer en las sombras de la explosión.

Ante la huella de lo desabrido, busco el brebaje más idóneo para endosar

cuerpo y alma y evitar el carraspeo

que producen las palabras protocolarias: dejo el cántaro sin tapadera,

por si acaso. (Soy adverso a la historia de las abejas y a las reverencias.)  

Barataria, 09.X.2013, del libro POST SCRIPTUM