Imagen cogida de la red
INDIFERENȚĂ
Mă îndepărtez, așadar, de imaginile negre a
cercurilor. Acum, doar să gândesc
îmi provoacă mâhnire; deodată, prefer să
nu o fac și să urmez umbra
ruginită a ploii, în final, filială pentru ochii
mei.
—Știu, totuși, cât e de grea masa goală și fără
acoperământ.
(Vreau să stau în rufele mele vechi, aici, când
seara lucrează
în difuncți, în oglinda obosită a crepusculului.)
Ce-mi zici, după lăsarea
sufletului? —Zdruncinate temerile,
nimic nu voi avea de zis. Nimic când mă înalț în claritate.
nimic nu voi avea de zis. Nimic când mă înalț în claritate.
Tremură vitrinele tălăzuirii orizontului, abia
abolite
somnambulismele, atracția catargelor în pleoape,
cheile
purificate ale coraslei...
Barataria, 20.IX.2013,din cartea POST-SCRIPTUM
Barataria, 20.IX.2013,din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
DESAPEGO
Me alejo, pues, de las imágenes negras de los
círculos. Ya sólo pensar
me causa escozor; prefiero, de pronto, no hacerlo y
seguir la sombra
rugosa de la lluvia, al cabo, filial para mis ojos.
—Sé, sin embargo, cuánto pesa la mesa vacía y sin
mantel.
(Quiero estar en mis trapos viejos, aquí, cuando la
tarde trabaja
en los difuntos, en el espejo cansado del
crepúsculo.)
¿Qué me dices, después de dejar el alma? —Nada
habré de decir, socavados
los miedos. Nada en la claridad cuando asciendo.
Tiemblan las vitrinas del oleaje del horizonte,
apenas abolidos
los sonambulismos, el imán de los mástiles en los
párpados, las llaves
purificadas del calostro…
Barataria, 20.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario