UNEORI O CĂLĂTORIE

Imagen cogida de la red

UNEORI O CĂLĂTORIE

 

 O călătorie poate fi uneori nimic altceva decât noaptea prin care aleargă

                                                                                                           [tâmple, pupile şi uitări.

 Grefă de deşert în degete, aceeaşi apă gonind spre infinit.

 Asfaltul suspicios în privinţa sării care se caţără în pupile dinspre braţele lente

 agonizând în comoţia rănii.

 (altul a fost strigătul care a forjat subterana; alta a fost setea în colibele 

umbrelor: altul, noroiul care a  înflorit în intemperii.)

 Desculţ, ca-ntotdeauna, purific resturile socotelilor, acest prag al exilurilor, 

manualele care se prefac a fi oglinzi.

 În peştii ochilor, furtuna care muşcă beregata.

 Fiecare urmă, fiecare stâncă străpunsă, este acest alt limbaj al călătoriilor:

 Deja când vom fi coborât rămâne numai vocea nostalgiei şi ingredientele 

alterate ale saramurii.

Poema traducido al rumano por Tanase Anca.

A VECES UN VIAJE

A veces un viaje es sólo la noche que recorre sienes y pupilas y olvidos.

Injerto de páramo en los dedos, la misma agua en fuga del infinito.

El asfalto sospecha de la sal que trepa a las pupilas desde los lentos brazos

que agonizan en la conmoción de la herida.

(Otro ha sido el grito que forjó lo subterráneo; otra, la sed en el bahareque

de las sombras; otro, el barro que floreció en la intemperie.)

Descalzo, como siempre, purifico los despojos de las cunetas, ese umbral

de los exilios, los manuales que juegan a ser espejos.

En los peces de los ojos, la tempestad que muerde la garganta.

Cada huella, cada roca horadada, es ese otro lenguaje de los viajes:

ya cuando hemos descendido sólo queda la voz de la nostalgia y los pertrechos

estáticos de la salmuera…

Barataria, 22.II.2014