UMBRĂ

Imagen cogida de la red

UMBRĂ

În sfârșit, umbră, aceste resturi al memoriei și zborul în alunecare
al serii. Pentru că mi-am arătat atâta ochii lumii și m-am trezit 
fără voce, și fără nume.
Aerul morții e singurul foc posibil: stratul de frunze uscate a ajuns
rămășițele păsării moarte, (credința nu e suficientă pentru a face lumina să strălucească),
în ape adânci, fotografiile care nu mai există,
doar mirajul în clocotul ignoranței mele. (Există o desprindere
lină a porturilor până la pârâurile cu clei și hățișurile 
oarbei arhitecturi.)
Fertilitatea umbrei dăinuie peste masă. Calendarul rugos,
oboseala înclinată pe pereți. Bestia linge psalmii vântului.

Barataria, 11.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

SOMBRA

Sombra en fin, estos rescoldos de memoria y el vuelo a traspiés

de la tarde. Haber asomado tanto mis ojos al mundo y despertar

sin voz, ni nombre.

El aire de la muerte es el único fuego posible: la hojarasca alcanzó

el rescoldo de pájaro muerto, (la fe no es suficiente para hacer brillar la luz),

en aguas hondas, las fotografías que ya no existen,

sólo el espejismo a borbotones de mi ignorancia. (Existe un lento

desprendimiento de los puertos y hasta acequias con engrudo y matorrales

de ciega arquitectura.)

Sobre la mesa perdura la fertilidad de la sombra. Rugoso el calendario,

inclinado el cansancio en las paredes. La bestia lame los salmos del viento.

Barataria, 11.X.2013, din cartea POST SCRIPTUM