RUGINA

Imagen cogida de la red

RUGINA

Pe pragul ceasului, ochii mucegaiului în delirul lor pătimaş.

Uneori este circulară viţa pe care se ridică saliva, pleoapa întărită

pe ziduri, tartrul care nu descifrează calcinările.

- Poate într-o zi vom ieşi din vastele regate concave,

ne vom îndepărta şi vom merge la fel ca toată lumea.

Indiferenţi la idoli, suntem  departe de cimitire;

În fiecare cuvânt, dulapurile caligrafiei, grafitele obscene ale bordelului,

şi apelurile la reconciliere naţională.

Când anume a devenit decadenţa “legiune”? În ce legendă fleacul

este erou? – Să mergem –imi spui- e fisurat ofertoriul, pentru noi,

vergeturile lăsate de saramură şi uitarea…

Poema traducido al rumano por Anca Tanase

HERRUMBRE

En el umbral del reloj, los ojos del moho en su apasionado delirio.

A veces es circular la enredadera que levanta la saliva, el párpado endurecido

en los muros, el sarro sin descifrar de las calcinaciones.

—Quizá un día nos alejemos de los vastos espacios de los reinos cóncavos

y caminemos como lo hace todo el mundo.

Distantes de los ídolos, somos nosotros lejos de los cementerios;

En cada palabra, los armarios de la caligrafía, el grafiti obsceno del prostíbulo,

y los llamados a la reconciliación nacional.

¿En qué punto la decadencia se hizo multitud? ¿En qué leyenda el bagatela

es héroe? —Vamos, —me dices— resquebrajado el ofertorio, a nosotros,

las estrías de la salmuera y el olvido…

Barataria, 18.VI.2014