OCHII SINGURĂTĂȚII

Imagen cogida del FB de Pere Bessó

OCHII SINGURĂTĂȚII

S-a întunecat din nou, iar tăcerea mă întâmpină în pielea ei sfâşiată în timp.

— Niciodată n-am ieșit din ochii frânți ai singurătății. Niciodată din proprie dorință în gâtul meu.

(Mă uitam doar la brațele mele cum se umezesc. A fost doar o voce îndepărată, cuvântul neterminat în fereastră.)

— Știu, — îmi spune cunoașterea ochilor mei — în mijlocul atâtor vigile, închisă e umbra persecutată.

Din Poemele neîncrederii, 2018

© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 02.05.2018, Klausenburg

OJOS DE SOLEDAD

Ya anochece otra vez y el silencio me acoge entre su piel arrancada al tiempo.

—Nunca salí de los ojos rotos de la soledad. Nunca del albedrío deseado en mi garganta.

(Fue sólo mirar mojándose mis brazos. Fue sólo voz lejana la palabra inacabada en la ventana.)

—Lo sé, —me dice el conocimiento de mis ojos—, en medio de tantas vigilias, cerrada la sombra perseguida.

De “Poemas del descreimiento”, 2018.

© André Cruchaga