VORTEX

Imagen cogida del FB de Elena Buldum

VORTEX

Pe piatra leșinată, peisajul brațelor mele, deznădejdea și stricăciunea ei, mușchiul concav al grotei tale.

Deja pe vârtej, înțeapă focul fără abreviere.

Apoi, vânătorul îi imprimă focul în tremurul mare de foc. (Până la gât, zahărul corporal al paradisului.)

Iar setea care mai tîrziu se oprește, sau cenușa care adăpostește epitafii, în mijlocul poeziei zilnice pe care o scriu in coșmarurile mele.

—Orice ar fi, este o izbucnire de beție și de moarte.

Din "Poemas del descreimiento", 2018.
© André Cruchaga
Poema traducido en rumano de Elena Buldum

VÓRTICE

Sobre la piedra desfallecida, el paisaje de mis brazos, el desenfreno y su refriega, el musgo cóncavo de tu gruta.

Ya sobre el vórtice, punza la hoguera sin abreviatura.

Luego el cazador imprime su fuego entre la elevada aljaba del fuego. (Hasta el cuello el azúcar corpóreo del paraíso.)

Y la sed que después deviene en silencio: o la ceniza que cobija epitafios, en medio del poema diario que escribo en mis pesadillas.

—Como quiera que sea estallo de embriaguez y muerte.

De “Poemas del descreimiento”, 2018.

© André Cruchaga