FEREASTRA UMBREI

Imagen Pinterest

FEREASTRA UMBREI

La ceasul când îți rostesc numele ferestrele dor: ne răneşte abisul umbrei pe care-o purtăm în piept, floarea neagră ce creşte făr-a ne izbăvi de trup şi de minte. Nicicând n-am cunoscut altă lume decât cea de la miezul nopții, cea din această veşnicie prostituată-a cuvintelor. În lumea noastră iremediabilul a fost întotdeauna un joc. Dacă ne-aducem aminte, ne-am poticnit în cenuşa pielii şi-a viselor.

Traducere din limba spaniolă:
Traducere George Nina Elian

VENTANA DE LA SOMBRA

Duelen las ventanas a la hora de pronunciar tu nombre: nos hiere el abismo de la sombra que llevamos en el pecho, la flor negra que arrecia sin libertarnos de cuerpo y mente. Jamás conocimos otro mundo que no fuera el de medianoche, el de esa eternidad prostituida de las palabras. Siempre lo irremediable ha sido un juego de nuestro mundo. Si recordamos, nos enredamos en la ceniza de la piel y de los sueños.

©André Cruchaga

LUMÂNARE

Imagen Pinterest

LUMÂNARE

Ochiul orb şi-această boală de a privi în întuneric şi în salmastru.
( Î n t r e d e s c h i d u ş a p e n t r u o r i c e e v e n t u a l i t a t e. )
Pleoapele căzute simulează propria-le sete de altădată.

Traducere din limba spaniolă:
George Nina Elian

VELA

El ojo ciego y esta enfermedad de mirar en lo oscuro y salobre.
( E n t r e a b r o l a p u e r t a p o r s i a c a s o. )
Los párpados caídos simulan su propia sed de antaño.

©André Cruchaga

ÎNAPOI LA MEMORIE

Imagen Pinterest

ÎNAPOI LA MEMORIE

De pe strada umbrelor, sedimentele misterului memoriei.
Din copilăria frântă, epiderma absenței,
piatra autocentrată care își multiplică spațiile interioare.
Uneori mă afirm doar în imediata apropiere a lucrurilor, în ficțiunea
anonimă a timpului pe care îl susțin.
Totul se rezumă la foc și această durere a pierderii aripilor.
Totul rămâne în acest drum, în tot neantul: călătoria
presupune  întoarcerea la aceleași cuvinte obscure.

Din cartea: Precarități, 2020

© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 12.02.2020, Klausenburg

VUELTA A LA MEMORIA

De la calle de sombras, los sedimentos del misterio de la memoria.
De la infancia quebrada, la epidermis de la ausencia,
la piedra egocéntrica que multiplica sus espacios interiores.
A veces solo me afirmo en la inmediatez de las cosas, en la ficción
anónima del tiempo que sustento.
Todo lo supone el fuego y este dolor de perder las alas.
Todo queda, desde el camino, en la totalidad del vacío: el viaje
supone la vuelta a las mismas palabras oscuras.

Del libro: Precariedades, 2020
©André Cruchaga, 11.02.2020