© Tablou de artyar.ru
AICI
MEREU CĂILE
Aici mereu căile
și armoniile lor îndepărtate: în fiecare trecere există chiparoșii cerniți ca o
eternitate de singurătate care a sculptat respirația. Noi, orbi de infinit,
ne-am înmuiat în cheagurile trecerii și am înțeles că soarta are propria ei
mistică: pelerinajul, bunăoară, în vântul absolutului. Uneori lumina scapă din
suflet pentru a ne face să înțelegem noaptea, noaptea care ne ascunde în
grădinile visului. Cred că în ultima piatră pe care am privit-o, am luat act de
transcendența speranţei.
Din cartea: Precarități, 2020
© Andrei Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 19.01.2020, Klausenburg
© Tablou de artyar.ru
© Traducerea Ioana HAITCHI, 19.01.2020, Klausenburg
© Tablou de artyar.ru
AQUÍ SIEMPRE LAS CALLES
Aquí siempre las
calles y sus lejanas armonías: en cada travesía hay borrosos cipreses como una
eternidad de soledades que ha tallado el aliento. Nosotros, ciegos de infinito,
hemos empapado de coágulos la travesía y entendido que el destino tiene su
propia mística: peregrinar, acaso, en el viento del absoluto. A veces la luz se
fuga del alma para hacernos comprender la noche, la noche que nos oculta en los
jardines del sueño. Supongo que en la última piedra que atisbamos, advertimos
la trascendencia de la Esperanza.
Del libro: Precariedades, 2020
©André Cruchaga
©Pintura de artyar.ru
©Pintura de artyar.ru
No hay comentarios:
Publicar un comentario