Imagen tomada de la red
CER
DESCHIS
Incandescențele umbrelor din gura apei sunt uneori
precum o însetare în praful ridicat de îngeri.
Adesea trosnesc șenilele de prin parcemonia subterană
din fântâna deschisă a istoriei: în mâini e focul pârjolitor al
ziarelor
și destinul acesta de luptă iremediabilă, foc înalt în ecoul furtunii.
În genunchii mei nu e nici urmă din vehemența cuvintelor:
Ci acel strigăt al poemului supus în ceața intemperiei.
Poem de André Cruchaga, traducere în română de
Andrei Langa
CIELO
ABIERTO
En la boca del agua las incandescencias de las sombras a veces
como una sed en el polvo de los anhelos.
A menudo crepitan las orugas desde la parsimonia subterránea
del pozo abierto de la historia: en las manos el incendio de los periódicos
y esta suerte de combate irremediable, fuego raso en el eco del vendaval.
En mis rodillas ni siquiera la vehemencia de las palabras:
Sino aquel grito del poema sumiso a la niebla de la intemperie.
Barataria, 10.I.2013
No hay comentarios:
Publicar un comentario