TOTUL E PUSTIU

©Pintura de Irina Laube

TOTUL E PUSTIU

Prin cerurile întunecate, şi roua
Cade peste ochii mei şi simt fiori.
Edith Sitwell

Pieptul mării îşi frământă propria-i nelinişte. Şi se termină acolo, în hăul gurii sau în ochiul condamnat la moarte în fiecare zi. Dar înlăuntrul puternic al pulsărilor, adevărurile desprinse de nimic, acele diguri ale braţelor, ca astrul în flăcări al infinitului. Uneori, limitele ferestrelor sângerau umbra goală a lumii, ca atunci când răul este atins și îşi revarsă materia. N-a mai rămas nimic, decât taluzul sau digul, aici sunt îndoielile: totul se dezminte în lumina frământărilor, în respirația nepoliticoasă a rușinii. Fug de numirea fiecărei lovituri a febrei care înăsprește profunzimea oarbă a sufletului.

Din cartea Vallejo dream, 2019

© André Cruchaga, 02.05.2019
© Traducerea Ioana HAITCHI, 03.05.2019, Klausenburg
© Tablou de Irina laube

TODO ES VACÍO

Through the dark heavens, and the dew
Falls on my eyes and sense thrills through.
Edith Sitwell

El pecho del mar prende sus propios desasosiegos. Y desemboca allá, en el vacío de la boca, o en ojo condenado a morir cada día. Mas en el interior enjuto de los pálpitos, las verdades desprendidas de la nada, aquellos diques de los brazos como la piedra en llamas del infinito. A ratos se desangran los límites de las ventanas, la sombra hueca del mundo, el mal que al tocarlo derrama su materia. Ya nadie queda, salvo el talud o el despeñadero, aquí de las indecisiones: todo lo desmiente la luz de las migajas, el rudo aliento de la deshora. Huyo de nombrar cada golpe de fiebre que aprieta el fondo ciego del alma.

Del libro Vallejo dream, 2019

©André Cruchaga, 02.05.2019
©Pintura de Irina Laube