MEMORIA ULEIULUI

Imagen: Pinterest

MEMORIA ULEIULUI

În interiorul gâtului, mâna ușoară a vântului și muzica mereu vie a pinilor. (Fiecare nuditate vine peste propria sa lumină, această memorie care ne aminteşte de umbre.)

În ochi, braţele pământului şi răpirea lui infinită.

Totul e necruţător şi dur, ca granitul îmbrăţişat de ruguri antice. Timpul este al nimănui şi merge la întâlnirea noastră: apasă așternutul frunzelor de-a lungul orelor.

Începând de azi îmi rămâne doar setea şi nuanţele uleiului din copilărie.

Dacă trăiesc, este pentru a strânge această durere intensă de a fi, mușcând resturi de țărână, înălțându-mă în atât de multe răsărituri scufundate. (Pieptul se cutremură în frigul lui neajutorat și inexorabil, târându-și cenușa cu sicriele lor iubitoare.)

Din Poemele neîncrederii, 2018

©André Cruchaga

©Ioana Haitchi, traducerea, 15.07.2018, Klausenburg

Imagine: Pinterest

MEMORIA AL ÓLEO

Dentro de la garganta, la mano ligera del viento y la música siempre viva de los pinos. (A cada desnudez le sobreviene su propia luz, esa memoria que nos recuerda las sombras.)

En el ojo, los brazos de la tierra y su arrebatado infinito.

Todo es implacable y adusto como el granito abrasado por piras antiquísimas. El tiempo es de nadie y pasa a nuestro encuentro: deprime la fronda espesa de la hojarasca encima de las horas.

Del hoy, sólo me queda la sed y los matices al óleo de la infancia.

Si vivo es para acumular este dolor intenso de ser, morder los residuos del barro, afirmarme en tantos amaneceres sumergidos. (El pecho se estremece con su frío inerme e inexorable, reptan las cenizas con sus féretros amorosos.)

De Poemas del descreimiento, 2018

©André Cruchaga

Imagen: Pinterest