E
TOTUNA FLACĂRA SAU BISTURIUL
E totuna tăișul flăcării sau
bisturiul din abisul îndepărtat al oglinzilor în fața ochiului îngroșat al
ferestrelor care se dezvăluie în sângele nopții. Strânsura frigului e ca
furtuna insomniei într-o vâlvătaie de dinți imobili atunci când sapă la picioarele
subsolului pentru fericirea ștearsă într-o ceață de năluci. Suntem mereu la
mila frânturilor de fantasme care apar cu iuțeală în mijlocul visului. Sclipiri
de memorie despică gerul înălțimilor din văpaia singurătății care ne arde în
ochi. Nimic nu moare, deși până la urmă e o nebunie să arzi deasupra pernei
trandafirul alb al primei beții din zori.
Din cartea: Focul cheilor
invizibile, 2021
© André Cruchaga
© Traducerea: Ioana HAITCHI,
01.07.2021, Klausenburg
DA IGUAL LA FLAMA O EL ESCALPELO
Da igual el filo de la flama o del
escalpelo en el abismo remoto de los espejeos frente al ojo espeso de las
ventanas que se desvelan en la sangre de la noche. La soga del frío es como la
tormenta del insomnio en un ascua de dientes inmóviles a la hora de escarbar en
los pies del subsuelo la felicidad borrada en una bruma de guijarros. Siempre
estamos a merced de los harapos de los fantasmas que en forma áspera aparecen
en medio del sueño. Los relámpagos de la memoria hienden la escarcha del desván
del charco de soledad ardido en los ojos. Nada muere, aunque después de todo
sea demencia quemar en la almohada la rosa blanca de la ebriedad primera del
alba.
Del libro: Fuego de llaves
invisibles, 2021
© André Cruchaga
© Obra pictórica de Franz Kline
No hay comentarios:
Publicar un comentario