PRĂPĂD

Imagen cogida de la red

PRĂPĂD

Răul este iminent atunci când bisturiele închid noaptea în sine.
Ce furie tăcută traversează în ceea ce pare a fi știrea de fiece zi?
În ce film, hidrocefalia, viscerele sunt rupte de valurile de praf ?
Ce știi despre morții produşi în țară ca jucării pentru copii,
în afară de marile povești din farfuriile goale?
Ce știi despre povestea nopţii și despre consorțiile ce multiplică
batiste și prăjesc resturi pe trotuare, ca libertatea și cuvintele
aspre și nefolosite? Tu ştii și înțelegi pelicula în care ne desfășurăm
în plus față de povestea paralelă a cotcodăcitului. Ştii. Priveşte transa vieţii.
Vei vedea latura umanității împinsă la eșec. (Se folosesc de cei slabi
cu scrisul lor ilizibil, ne fac să visăm cu titlurile din ziare;
dar ne e dor prea mult de condamnaţii mereu flămânzi şi uitaţi.
Tu reverberează în oglinzile electrice atotcuprinzătoare,
în timp ce străzile sunt umplute cu nenumărată spumă.
Stii despre cei dispăruţi care ne-au golit memoria.
Fața sărăciei nu a dispărut, nici gangsterii, nici zgomotul unor anumite
testamente, obișnuite să negocieze ilicit.)
Unul este mobila ruptă în toate aceste fragmente de realitate apocaliptică.
De care parte eşti – m-ai întrebat – chiar când colţul era jefuit.
Știi că e același miros de moarte care bate la ușă: uite, nu suntem Lazăr,
nu putem despica apa şi nici nu putem păşi pe ea.
Priveşte larvele din mâini, cum zilnic cordonul ombilical îl corodează…

© André Cruchaga, Barataria, 27.V.2015
© Traducerea Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 02.06.2015, Klausenburg
Foto: Internet

ESTRAGOS

El daño es inminente cuando los bisturís se ensimisman en la noche.
¿Qué furia silenciosa recorre lo que parece ser la noticia de todos los días?
¿De qué film, la hidrocefalia, las vísceras rotas sobre el oleaje del polvo?
¿Qué sabe usted de los muertos que produce el país como juguetes para niños,
además de grandes historias en platos vacíos?
¿Qué sabe usted de la historia de la noche y los consorcios que multiplican
pañuelos, y fritura de escombros en las aceras como la libertad y las palabras
callosas y en desuso? —Usted, sabe y conoce la película en la que actuamos,
además de la historia paralela del cacareo. Lo sabe. Mira el trance de vidas.
Usted ve de soslayo a la humanidad empujada al fracaso. (Se vale de los débiles
con letra ilegible, nos hace soñar con los titulares de los periódicos;
pero se olvida en demasía de los condenados de siempre al hambre y el olvido.
Usted reverbera en los espejos omnímodos del poder, mientras las calles
se llenan de innumerable espuma.
Usted sabe de los desaparecidos que nos golpean la memoria.
La cara de la miseria no desaparece, ni los gánsteres, ni el estrépito de ciertas
voluntades, acostumbradas al chanchuyo.)
Uno es el mueble roto en todos estos fragmentos de realidad apocalíptica.
De qué lado estoy —me dices— justo cuando en la esquina hay un atraco.
Usted sabe que es el mismo olor de la muerte el que toca a la puerta: mire,
no somos Lázaros, ni podemos partir las aguas ni caminar sobre ellas.
Mire las larvas en las manos, diariamente corroen el cordón umbilical…

© André Cruchaga, Barataria, 27.V.2015
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate