Imagen cogida de la red
NOAPTE
În țâțâna ușii, noaptea cu respirația ei
compactă. Munca
sunetului și destinul cu apele-i risipite.
Dintotdeauana picăturile reduse ale istoriei și oglinda fragilă
în timp ce umblu în jurul pereților croitoriilor.
Care sunt dialogurile intime cu prietenii pe care le mai păstrez?
În ce părăginiri încap albumele jocului de chei ale iernii?
sunetului și destinul cu apele-i risipite.
Dintotdeauana picăturile reduse ale istoriei și oglinda fragilă
în timp ce umblu în jurul pereților croitoriilor.
Care sunt dialogurile intime cu prietenii pe care le mai păstrez?
În ce părăginiri încap albumele jocului de chei ale iernii?
—Umblu.
În atâta sufocare, rețelele de sârmă ghimpată ale
gândirii. Pateticul
carului, tot ceea ce nu a fost și în final se
deschide ordinii.
(Atâtea asasinate, în febra nopții: poate grimasa
împotriva uitării,
Poate ghearele, ca idisincrasia funinginii.)
Barataria, 27.IX.2013, din cartea
POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
NOCHE
En el quicio de la puerta, la noche y su
respiración densa. El trabajo
del sonido y el destino con sus aguas gastadas.
Desde siempre las gotas cercenadas de la historia y
el espejo quebradizo
mientras camino alrededor de las paredes de las
sastrerías.
¿Cuáles son los diálogos íntimos que aún conservo
de los amigos?
¿En qué baldíos caben los álbumes del juego de
llaves del invierno?
—Camino.
Entre tanto ahogo, las alambradas del pensamiento.
El patetismo
de la carcoma, todo lo que no fue y por fin se abre
al ordeño.
(En la fiebre de la noche, tantos asesinatos: quizá
la mueca contra el olvido,
Quizá las garras como idiosincrasia del hollín.)
Barataria, 27.IX.2013, del libro POST
SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario