Imagen cogida de la red
INCENDIU
În incendiile gri ale inventariilor, îngerul diligent al apelor,
strofa croitoriilor nocturne, pisoiul ce miaună pe gard
și zgârie vârful stelelor.
(Fiecare poartă înăuntrul ochilor săi, un fragment de bărci și insule.)
Poate pentru că acolo se deschid lumii toate calendarele,
lumina zorilor ce flagelează, sau țărmul curbat al morții. —în mâini
se ancorează pietonii zgârie-norilor,
un blues cu tutun ca nuielele răsucite ce se întrevăd
în oglinzile violente ale prafului.
Rămâne doar a stinge focul din peijalele sinistre de zi cu zi: orele
și zidurile trec precum panourile publicitare în fața scapularului
strofa croitoriilor nocturne, pisoiul ce miaună pe gard
și zgârie vârful stelelor.
(Fiecare poartă înăuntrul ochilor săi, un fragment de bărci și insule.)
Poate pentru că acolo se deschid lumii toate calendarele,
lumina zorilor ce flagelează, sau țărmul curbat al morții. —în mâini
se ancorează pietonii zgârie-norilor,
un blues cu tutun ca nuielele răsucite ce se întrevăd
în oglinzile violente ale prafului.
Rămâne doar a stinge focul din peijalele sinistre de zi cu zi: orele
și zidurile trec precum panourile publicitare în fața scapularului
sângerând al plugului.
Într-o zi oarecare m-am întrebat pentru prima
dată: sunt cerșetor—zisei—
când îmi vorbesc despre o geografie fără lămpi...
Barataria, 20.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan.
când îmi vorbesc despre o geografie fără lămpi...
Barataria, 20.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan.
INCENDIO
En los incendios grises de los inventarios,
el ángel diligente de las aguas,
la estrofa de las sastrerías nocturnas, el gato que
sobre el tapial maúlla
y rasguña la punta de las estrellas.
(Cada quien lleva dentro de sus ojos, una porción
de barcos e islas.)
Tal vez porque allí se abren al mundo todos los
calendarios,
la luz del alba que fustiga, o el litoral curvado
de la muerte. —en las manos
anclan los peatones de los rascacielos,
un blues con tabaco como chilillos retorcidos que
se vislumbra
en los espejos violentos del polvo.
Sólo queda apagar el fuego de los paisajes
siniestros del día a día: las horas
y los muros pasan como vallas publicitarias frente
al escapulario
sangrante del arado.
Un día de tantos me pregunté por la primera: soy
mendigo —dije—
cuando me habló una geografía sin lámparas…
Barataria, 20.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario