FĂRĂ ÎNTOARCERE

Imagen cogida de la red

FĂRĂ ÎNTOARCERE

Toate zilele în zgomotele chiciurii și totuși, nimic nu se întoarce
la clopotul arborelui care se deschide ochiului prelung al ușilor.
—Putem invoca. Poți invoca.
Acolo, doar cămara de odinioară și o insulă de corali amorțiți.
(La împărțire ultima e întotdeauna rana pe care ne-o lasă orizontul,
timpul care cândva a deschis calea.)
Minutele ierbii cresc altfel, — marea înaripată a sufletului
e întotdeauna cometă,
nisipul fin al tainei din batistă,
perdelele luminilor ce fluieră la destinație.
Când mă voi reîntoarce, toți vor fi excese profetice expirate, va mai fi
curcubeul cu râul lui de lumini?
—Toată lumina e inapelabilă în largul mării, —o zice stăpânirea serii.

Barataria, 01.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM 

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan                        

 

SIN RETORNO

Todos los días en los ruidos de la escarcha y sin embargo, nada regresa

a la campana del árbol que se abre al ojo alargado de las puertas.

—Podemos invocar. Puedes invocar.

Allí, sólo es la alacena de antaño y una isla de corales entumecidos.

(Lo último en partir siempre es la herida que nos deja el horizonte,

el tiempo que alguna vez abrió el camino.)

Crecen de otra forma los minutos del césped, —siempre es cometa el mar

alado del aliento,

la arenilla del ajo en el pañuelo,

las cortinas de los faroles que silban en el destino.

Cuando retorne, serán otros los excesos proféticos respirados, ¿estará

el arcoíris con su río de pupilas?

—Toda la luz es inapelable en alta mar, —lo dice el timón de la tarde.

Barataria, 01.X.2013, del libro POST SCRIPTUM