Imagen cogida de la red
NORI
POLICROMI
Nori policromi
sapă în însăși orizontul pieptului. Lunile, aici,
cu lucrarea lor
de foame. Voi aduna timpul din aer și lumină.
La fel ca
înainte, apune în veșminte.
Spre înălțime
vocea în galeria sa, dedesupt limba ancorată la adâncime.
Întotdeauna au
fost galbene străzile spălătoriilor? (Lumea
repetă
dialectul mulțimilor, crima, notarii mușcând
mâinile, despuierea în piele după rătăcire.)
Curios colțurile
au nevoie de candele profetice, —am învățat
că pentru atâta
mizerie umană sunt indiferent: a trăi, a iubi, a visa, sunt doar
strategii și nu
antidotul pentru a depăși contradicțiile.
Altfel,
zbor deasupra deochiului și-mi spăl dinții cu decade
de istorie. La
final e frumos să treci puntea cu propia-ți lumină...
Barataria,
10.XI.2013, din cartea POST SCRIPTUM
Traducción al rumano Elisabeta Botan
CELAJE
Cava el celaje en el mismo horizonte del pecho. Los meses, allí,
con su labor de hambre. Voy a recoger el tiempo del aire y la luz.
Igual que antes, atardece en la ropa.
Hacia arriba la voz en su claustro, debajo la lengua aferrada a la entraña.
¿Siempre fueron amarillas las calles de las lavanderías? (El mundo repite
el dialecto de las muchedumbres, el crimen, los notarios mordiendo
las manos, el despojo en la piel después de los extravíos.)
Curiosamente las esquinas carecen de candiles proféticos, —aprendí
que para tanta miseria humana soy indiferente: vivir, amar, soñar, son sólo
estratagemas y no el antídoto para superar las contradicciones.
Por lo demás, sobrevuelo al mal de ojo y lavo mis dientes con décadas
de historia. Al final es hermoso cruzar el puente con luz propia…
Barataria, 10.XI.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario