CHIRPICI

Imagen cogida de la red

CHIRPICI

Prin porţi şi prin chirpici, cât timp îi ia luminii să pătrundă?
Şi ziua prin ferestră, când o inundă? Pământul şi timpul au fost dintotdeauna
seminţe şi brazdă respirând pe gură unite în anotimpuri coapte.
Dezvăluiri prin simţuri ce răspândesc şiraguri de recolte bete
şi risipesc  cu fleacuri desuete.
(Întotdeauna molozul ne anunţă că suntem efemeri şi că eşarfele

sunt doar pentru croaziere.)
—Prin mâinile sale —ca nişte ţigle— se scurg

voit duminicile,  ca nişte pagini prăfuite, efemere.
În mijlocul aripilor, marea paralelă a cerșetoriei mele, zborul perpetuu.

Poema Traducido al rumano por Ioana Haitchi

ADOBE

¿Cuánto tarda la luz en penetrar puertas y adobes? ¿Cuánto el día en la ventana? De tierra y tiempo el principio y el fin de las cosas, de semilla

y surco el aliento en la boca, la yesca y sus estaciones maduras.

Corre todo cuanto desvelamos con los sentidos, ebrios los zaguanes

de vendimias, ciertas las mudanzas y sus tiliches.

(Siempre el escombro nos anuncia que somos efímeros y que los pañuelos

resumen siempre las travesías.)

—Quizá entre las manos —como baldosas— guardamos el fluir

de los domingos, y hasta las páginas voluntariosas del polvo.

En medio de las alas, el mar paralelo de mi mendicidad, la perpetua huida.

Barataria, 29.I.2014