IMOLAȚIE

Imagen cogida de la red

IMOLAȚIE

Am lăsat ceața în leșinul noptii. Am lăsat vârtejul  sufocat

al coliviilor, fulgerele. Am sacrificat apropierile și fiecare cuvânt

pentru a fi alte cuvinte: nici o acreală nu mi-a dat atâta vijelie;

nici un heleșteu nu mi-a dat atâta apă ca ochii,

nici o întreprindere funerară nu mi-a dat atâta veșnicie,

nici o oglindă nu mi-a dat atâtea personaje ca acestea pe care le văd zilnic

în prima pagină a ziarelor,

nici o sfâșiere nu a fost mai mare ca propria mea scriere, —acum știu

(exact acum) când cobor în luntrea morților.

(Atunci am renunțat să mă mai uit la filmele în alb și negru ale bănuielilor:

în timiditatea picioarelor mele, ascult un blues îndepărtat de Savannah,

același pe care l-au experimentat străzile cu tabac și whisky, Sudul negru

ce încă mai picură în vitralii.)

—Trebuie să plec acum că iarba șarpelui delirului e distrusă ...

Barataria, 08.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan 

INMOLACIÓN

Dejé la niebla en el vahído de la noche. Dejé el vértigo ahogado

de las jaulas, los relámpagos. Sacrifiqué las cercanías y cada palabra

para que fueran otras palabras: ningún vinagre me dio tanta tormenta;

ningún estanque me proveyó de tanta agua como los ojos,

ninguna funeraria me dio tanta eternidad,

ningún espejo me dio tantos personajes como estos que veo a diario

en la primera plana de los periódicos,

ningún desgarramiento fue mayor a mi propia escritura, —lo sé ahora

(justo ahora) cuando desciendo a la barca de los muertos.

(Entonces dejé de ver las películas en blanco y negro de las escamas:

entre la timidez de mis piernas, oigo un blues remoto de Savannah,

el mismo que experimentaron las calles con tabaco y whisky, el Sur negro

que aún gotea en los vitrales.)

—Ahora debo partir ya destrozados los chupamieles del desvarío…

Barataria, 08.X.2013, del libro POST SCRIPTUM