Imagen cogida de la red
IARNĂ
Iarna de asemenea e o cățărătoare de umbre. Un cal
îndemonit. Soarele se înfinge în propriile-i
incendii. Corzile vibrează
în goană, leucoplastul olanelor răgușit.
—Câteva păsări ciupesc ultimul stertor din steagurile cerului.
În ce cămară îmi păstrez cuvintele de paria?
Ce cuvinte mă dezleagă de jug, de capcană, de inelele de ulei ale găurii?
(Dezbat între a excomunica sau nu hipnoza gravitației, acest șir,
speranța cristianismului, diversele fețe acoperite de subcoștient.)
Niciodată nu a fost ușor să ai ochi pentru atâta lume...
Barataria, 01.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
—Câteva păsări ciupesc ultimul stertor din steagurile cerului.
În ce cămară îmi păstrez cuvintele de paria?
Ce cuvinte mă dezleagă de jug, de capcană, de inelele de ulei ale găurii?
(Dezbat între a excomunica sau nu hipnoza gravitației, acest șir,
speranța cristianismului, diversele fețe acoperite de subcoștient.)
Niciodată nu a fost ușor să ai ochi pentru atâta lume...
Barataria, 01.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
INVIERNO
El invierno también es una enredadera de sombras.
Un caballo
endemoniado. Hinca el sol sus propios incendios.
Vibran las cuerdas
disparadas, ronco el esparadrapo de las tejas.
—Un puñado de pájaros lamen el último estertor de
las banderas del cielo.
¿En qué alacena guardo mis palabras de paria?
¿Qué palabras me desatan del yugo, de la trampa, de
los anillos
de aceite del agujero?
(Debato entre excomulgar o no la hipnosis de la
gravitación, esta hilada
esperanza de lo cristiano, los diversos rostros
embozados del subconsciente.)
Nunca ha sido fácil tener ojos para tanto mundo…
Barataria, 01.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario