PRAF

Imagen cogida de la red

PRAF

În fața ochilor mei, praful se întinde ca o superstiție inaccesibilă.
Uriașii cai negri ai nopții, orașul care doarme
în spuma-i refugiată, fiare de uși și plăci, boi obosiți.
Petalele topite pe neașteptate în inghinale.
În fața ferestrelor, ulcelele devorate de volburi
și această soartă de mătură inutilă în mijlocul asfaltului: în toate părțile crește
avariția, și discipolii gangsterilor în căutarea aurului.
Mai exită pământ pentru cererea de sepulturi?
Unde sunt lingurile 
pentru a bea mâlul lăsat de ploaie?
—Sângerează sarea doliul mării.
(Topite clopotele, e imposibilă încrederea în hazard. Să ne pregătim
pentru decadență sau pentru pedalele bicicletelor.)
Alfabetul negru al foamei, se întețea fără parașute. Trebuie inventariați
toți canibalii din acest secol și din cele viitoare...

Barataria, 21.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido por Elisabeta Botan

POLVO

Frente a mis ojos, el polvo se estira como una superstición inaccesible.

Inmensos los caballos negros de la noche, la ciudad que duerme

en su espuma refugiada, hierros de puertas y baldosas, bueyes cansados.

En las ingles los pétalos derretidos de la deshora.

Frente a las ventanas, las bocales devoradas de las enredaderas

y esta suerte de escoba inútil en medio del asfalto: por todos lados crece

la avaricia y los discípulos de gánsteres buscando oro.

¿Hay tierra todavía para la demanda de sepulturas?

¿Dónde están las cucharas

para beber el cieno provocado por la lluvia?

—Sangra la sal el luto del mar.

(Disueltas las campanas es imposible fiarse del azar. Preparémonos

para la decadencia o para los pedales de las bicicletas.)

Arrecia sin paracaídas, el alfabeto negro del hambre. Hay que inventariar

a todos los caníbales de éste y los siglos venideros…

Barataria, 21.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM