Imagen cogida de la red
CONJUNCTURI
Ce regat reflectă
mai chinuitor fragmentele de timp?
În care grădini, uitarea e o altă grădină și nu deșert?
-Nu știu dacă îți pasă de întrebările mele. Nu-i nimic.
Tu, care ai luat marea și-ai înecat numele lor, vei şti.
Orele de nepătruns ale spumei tremură ca nişte uşoare telegrame;
călăreţul de vise ne muşcă,
cu oraşul cuvintelor necunoscute, cu imaginile unui limbaj,
fără lămpi, fără sclipirea unei uşi în beznă.
(Fiecare călătorie îşi zguduie la infinit propriul epitaf)
André Cruchaga, Barataria, 17.I.2014 – traducere Ioana Haitchi - Vorbe faine din Ardeal, 25.01.2014, Cluj Napoca)"
În care grădini, uitarea e o altă grădină și nu deșert?
-Nu știu dacă îți pasă de întrebările mele. Nu-i nimic.
Tu, care ai luat marea și-ai înecat numele lor, vei şti.
Orele de nepătruns ale spumei tremură ca nişte uşoare telegrame;
călăreţul de vise ne muşcă,
cu oraşul cuvintelor necunoscute, cu imaginile unui limbaj,
fără lămpi, fără sclipirea unei uşi în beznă.
(Fiecare călătorie îşi zguduie la infinit propriul epitaf)
André Cruchaga, Barataria, 17.I.2014 – traducere Ioana Haitchi - Vorbe faine din Ardeal, 25.01.2014, Cluj Napoca)"
CONJETURAS
¿En qué reino los
espejos dejan de ser agónicos fragmentos del tiempo?
¿En qué jardines el
olvido es otro jardín y no desierto?
—No sé si importan
mis preguntas. No importa.
Vos, que te llevaste
el mar y sus nombres ahogados, lo sabrás.
Tiemblan como leves
telegramas, los relojes inescrutables de la espuma;
nos muerde el jinete
de los sueños,
con nosotros la
ciudad desconocida de las palabras, las imágenes de un lenguaje
sin lámparas o el
espejeo de una puerta en la penumbra.
(Cada jornada cimbra
sus propios epitafios en el sinfín.)
Barataria, 17.I.2014
No hay comentarios:
Publicar un comentario